Poliția Militară de veghe asupra ordinii și disciplinei în Armata României

Sistemul militar s-a remarcat dintotdeauna prin disciplina riguroasă, respectarea ierarhiilor, ordinea desăvârșită din cazărmi, baze aeriene sau pe navele de luptă, toate acestea fiind bazate pe reguli scrise și nescrise, pe legi, regulamente și ordine care crează conduitele specifice și riguroase ale militarilor. Cei care intră în această castă primesc o educație a sacrificiului, a supunerii față de rigoarea normelor de trai în structuri organizatorice de la nivelul de grupă și până la cel de divizie, corp de armată sau chiar armată. Iar toată această organizare complexă și riguroasă nu are decât un scop: asigurarea eficienței în luptă a armatei unui stat.

Așadar, disciplina militară este fundamentală pentru starea de operativitate și eficiența armatei și pentru pregătirea militarilor în fața situațiilor de conflict sau de criză. Militarii care veghează asupra menținerii disciplinei, asupra respectării legilor, regulamentelor și mecanismelor de funcționare a sistemului militar sunt cei care fac parte din structurile specializate de poliție militară. Acestea variază din punct de vedere organizatoric de la țară la țară, dar toate au în comun rolul de a susține disciplina și securitatea în mediul militar, adaptându-se la specificul, nevoile și tradițiile fiecărei armate.

În cadrul Armatei României, Poliţia militară este componenta specializată destinată să asigure, în limita competenţelor, respectarea şi menţinerea ordinii interioare şi a disciplinei militare în obiectivele militare şi zonele militare restricţionate, sprijinul manevrei şi mobilităţii, controlul şi îndrumarea circulaţiei autovehiculelor şi a coloanelor militare, protecţia personalului armatei, securitatea obiectivelor militare, procesarea, paza, protecţia şi escortarea prizonierilor de război şi să contribuie la îndrumarea şi evacuarea persoanelor dislocate pe timpul desfăşurării acţiunilor militare.

Istoria Poliției militare române este strâns legată de evoluția armatei și a structurilor de ordine din țară, având rădăcini în tradițiile militare și în nevoia de a menține disciplina și securitatea în cadrul unităților militare. Aceasta este o specialitate militară nouă, înființată acum 30 ani, la 15 mai 1990 și care a primit o denumire necesară pentru cooperarea unităților și subunităților în cadrul alianțelor militare și misiunilor internaționale din cadrul NATO. Însă, tradiția existenței unor structuri militare similare în Armata României este strâns legată de „gendarmerie” în Moldova și de trupele de dorobanți în Țara Românească și este menționată în documentele de „ființare a gendarmeriei” din 3 aprilie 1850 și în Ordonanța 896 din 20 iunie 1864.

Acestea atestă activitatea de „poliție a trupei” și misiunile specifice, fiind emise de domnitorii Grigore Alexandru Ghica, respectiv Al. I. Cuza. Poliția militară, în forma sa actuală, se poate considera a fi produsul unei evoluții a atribuțiilor pentru asigurarea ordinii și disciplinii în cadrul armatei, cu origini încă din perioada „gendarmeriei”. Inițial, aceasta a fost subordonată Ministerului de Război, fiind responsabilă cu menținerea ordinii și siguranței în cadrul armatei, precum și cu reprimarea delictelor comise de militari. Ca și atribuții de „a face poliția” trupelor, regăsim multe elemente de organizare și activități în legile de funcționare ale dorobanților, în Țara Românească, și ale jandarmilor, în Moldova.

Dacă pentru jandarmi vorbim de o înființare prin transformarea slujitorilor, în cazul dorobanților vorbim de o repunere pe poziții și o stabilire mai strictă a atribuțiilor militare și de ordine publică. În aceste sarcini, pe lângă cele de poliție teritorială, observăm și prinderea dezertorilor, paza drumurilor pe care se deplasează unități militare, călăuzirea traseelor acestora, cât și participarea la exerciții militare, ca trupe teritoriale.

Dorobanții din Țara Românească erau trupe călări, țineau de Departamentul Trebilor din Întru, adică ministerul de interne și efectuau serviciul cu schimbul. Serviciul cu schimbul presupunea că posturile erau îngrijite de soldați care făceau serviciul în ture, după care reveneau la treburile proprii. Comanda generală pe întreg principatul era încredințată în mâinile a doi inspectori cu grad de colonel veniți tot din oștire care raportau direct ministrului. Exista o structură pe fiecare județ, aceștia fiind denumiți dorobanți de județe și o structură în capitală, denumiți dorobanți de poliție.

Jandarmii din Moldova, pe de altă parte, erau organizați într-un regiment, subordonat atât Hatmanului Oștilor (Ministerul de Război), cât și Departamentului din Lăuntru (Ministerul de Interne) având o companie în capitală și o companie în fiecare ținut. În plus, din jandarmi se selecționau și pichetașii pentru pichetele de frontieră, organizați într-o companie separată. Fiecare companie era condusă de către un ofițer inferior, iar regimentul era condus de un ofițer cu gradul de colonel, ajutat de doi ofițeri superiori. După unirea principatelor, cele două structuri au funcționat în paralel până în anul 1865 când a avut loc o reorganizare a acestor servicii. Astfel dorobanții au fost extinși în toate județele iar jandarmii au fost restrânși la câte o companie pedestră și un escadron călare pentru București și Iași și câte un escadron în fiecare județ din Sudul Basarabiei, atunci în componența Principatelor Unite.

Atribuțiile au rămas aceleași din punct de vedere militar pentru ambele arme, care își desfășura activitatea în subordinea ministrului de război, iar ministrul de interne coordona atribuțiile de ordine publică și pază. După mai multe reorganizări, în baza legilor militare din 1872 și 1874, s-au petrecut o serie de schimbări în cadrul trupelor teritoriale: dorobanții au devenit doar trupe călări sub denumirea de călărași și intrau în componența cavaleriei teritoriale, fiind împărțiți în 8 regimente pe întreg teritoriul național. Aceștia șiau păstrat cu totul atribuțiile de pază în teritoriu și poliție militară pe lângă cele de cavalerie teritorială. Însă, în anul 1893, odată cu înființarea structurilor jandarmeriei rurale, călărașii și-au pierdut rolul de pază internă, iar cele de poliție militară au fost preluate de noua structură.

Atribuțiile de poliție militară aveau în vedere prinderea dezertorilor sau a întârziaților, îndrumarea mobilizaților, paza și îndrumarea căilor deplasărilor militare și alte asemenea atribuții. În timpul Primului Război Mondial, în 1916, sarcinile specifice de poliție militară au fost atribuite părții active a jandarmeriei rurale ale cărei structuri au fost date în subordinea marilor unități, aflate sub comanda unui pretor militar, ofițer de jandarmi. La reorganizarea din 1917, înaintea marilor bătălii, au fost organizate companii de poliție până la nivel de divizie. Aceste companii de poliție aveau în componență un pluton de jandarmi, un pluton de infanterie și o secție de mitraliere.

În perioada interbelică s-a revenit la atribuțiile de poliție militară executate de către jandami, cu nota că aceștia au trecut din subordinea Ministerului de Interne, la Ministerul de Război în anii ’20 și vor reveni înapoi în anii ’30. Odată cu declanșarea celui de-Al Doilea Război Mondial, jandarmeria a fost din nou trecută cu totul în cadrul Ministerului Apărării Naționale. Tot în această perioadă sunt reînființate companiile de poliție, formate din jandarmi, atașate fiecărei divizii. Pe lângă acestea, au fost înființate batalioane operative cu aceeași misiune, puse la dispoziția armatelor 1, 3 și 4 cât și în zonele de interes strategic. Dispunerea companiilor de poliție militară a existat odată cu diviziile, marile unități sau comandamentele de care acestea țineau.

Odată cu desființarea acestora, au fost demobilizate și unitățile de poliție respective. După Al Doilea Război Mondial, atribuțiile structurilor de poliție militară au revenit la cele pentru perioada de pace, apoi, pentru scurtă vreme au trecut la nivelul comandamentelor de garnizoană și organizate ca atare. Odată cu venirea la putere a comuniștilor Poliția militară este desființată, dispărând cu totul odată cu schimbările politice petrecute în țară. Poliția Militară reapare în istoria militară a țării noastre prin aprobarea Ordinul Ministrului Apărării Naționale din data de 05.04.1990 care a dus la înființarea Batalionului 265 Poliție Militară. În aceeași dată s-au înființat companii de poliție militară în Cluj-Napoca, Timișoara și Târgu Mureș.

Ulterior, s-a înființat o companie de Poliție Militară la Oradea, iar în data de 30 iunie s-au înființat companii de poliție militară la Craiova și Buzău. Ca structură de comandă și control a fost înființat Serviciul Poliție Militară care a devenit structura specializată a Statului Major al Apărării care coordonează operativ, pe linie ierarhică, activitățile poliției militare din Armata României pentru îndeplinirea misiunilor specifice în timp de pace, în situații de criză sau la război. Pentru îndeplinirea atribuțiilor, această structură colaborează cu comandanții eșaloanelor care au în subordine structuri de poliție militară, cu organele de siguranță militară, cu instanțele și parchetele militare, cu structurile specializate din Ministerul de Interne, Serviciul Român de Informații, Serviciul de Protecție și Pază precum și cu autoritățile administrației publice locale.

Efectivele de poliție militară au fost angajate în acțiuni pentru menținerea ordinii publice (anii 1990-1991), precum și alte activități importante ale Ministerului Apărării Naționale: vizite oficiale, aplicații, escortări și căutări ale dezertorilor, acțiuni de menținere a păcii alături de state membre NATO în Angola, Albania și Somalia, precum și misiuni în teatrele de operații din Kosovo, Bosnia și Afganistan. Aici, militarilor români le-au revenit sarcini dificile de menținerea ordinii publice, de escortă a unor personalități, paza și protecția populației civile, îndrumare si control trafic rutier.

În prezent, principalele misiuni ale Poliției militare sunt menținerea și restabilirea disciplinei militare în garnizoane prin patrulare, controale filtru, razii și acțiuni de supraveghere a zonelor aglomerate și des frecventate de militari, asigurarea ordinii și disciplinei militare în timpul unor activități și ceremonii la care participă efective militare, paza și apărarea unor obiective militare sau de interes militar, paza și apărarea unor transporturi militare speciale, acțiuni de prindere sau reținere a dezertorilor, evadaților sau infractorilor militari și investigarea și rezolvarea incidentelor ce au loc între militari, între aceștia și civili.

Unitățile de poliție militară, prin elementele specializate pe care le au în organică, pot executa controlul și îndrumarea circulației atât la pace, cât și la campanie, prin supravegherea circulației autovehiculelor militare, urmărind respectarea de către conducătorii auto a legislației rutiere, a regulamentelor, ordinelor și instrucțiunilor în vigoare privind circulația pe drumurile publice. Împreună cu organele poliției poate participa la cercetarea accidentelor de circulație în care au fost implicate autovehicule militare, la îndrumarea circulației și însoțirea la ordin a coloanelor de autovehicule militare și civile în cadrul activităților de protocol, în timpul aplicațiilor, exercițiilor de mobilizare și al altor activități.

Unitățile și subunitățile de poliție militară execută misiuni complexe de protecție și pază a demnitarilor militari pentru care organizează și execută acțiuni de apărare și de protecție antiteroristă a obiectivelor sau demnitarilor militari în timpul vizitelor oficiale, exercițiilor, aplicațiilor și altor activități cu caracter militar. Acțiunile unităților și subunităților de poliție militară se încadrează în operațiile întrunite multinaționale ca forță efectiv participantă.

În timpul participării la operații multinaționale, poliția militară acționează pentru supravegherea, controlul, menținerea sau restabilirea ordinii și disciplinei în rândul personalului militar și civil participant la operație, asigurarea ordinii și disciplinei în timpul deplasărilor sau în perioadele cu mișcări mari de efective (regrupări, înlocuiri, evacuări) din zona de responsabilitate, verificarea documentelor de identitate și a documentelor autovehiculelor aparținând personalului operației, investigarea abaterilor disciplinare și a accidentelor de circulație în care sunt implicate autovehiculele sau personalul operației, monitorizarea zonelor de separație, paza temporară a obiectivelor de importanță deosebită, supravegherea taberelor de refugiați, asigurarea protecției personalului și a bunurilor armatei, paza și accesul în obiectivele aparținând operației, participarea la recuperarea armamentului, munițiilor sau a altor mijloace și materiale pierdute sau sustrase, cooperarea cu celelalte unități și formațiuni militare din zona de responsabilitate pentru rezolvarea unor situații deosebite.

Pentru îndeplinirea misiunilor colaborarea cu poliția și autoritățile locale în rezolvarea unor situații în care sunt implicați membri ai operației este esențială. Istoria Poliției militare din România reflectă evoluția armatei și a societății, de la forme tradiționale de menținere a disciplinei până la o instituție modernă, profesionalizată, care susține securitatea și disciplina în cadrul forțelor armate, în conformitate cu valorile democratice și standardele internaționale.

Col. (r) Antonio Marinescu