ACASĂ / ARTICOLE / RESTITUIRI / PROF. DR. DOCENT ING. VASILE NITU DE LA OPAIȚ ȘI LAMPA CU GAZ, LA UN NUME

PROF. DR. DOCENT ING. VASILE NITU DE LA OPAIȚ ȘI LAMPA CU GAZ, LA UN NUME

PROF. DR. DOCENT ING. VASILE NITU
DE LA OPAIȚ ȘI LAMPA CU GAZ, LA UN NUME

Prof. dr. docent ing. Vasile Nitu s-a născut în decembrie 1926 în satul Oniceni, județul Suceava, un sat de munte distanță de civilizație, la 23 km depărtare de un oraș cu cale ferată, Fălticeni. În acele vremuri, satul nu era electrificat și seara se făcea lumină în casă cu un opaiț. Când nu se găsea, destul de des, gaz lampant la prăvălie, opaițul era un pahar în care se punea ulei sau grăsime și un fitil de bumbac, care se aprindea cu un chibrit. Cu lumina de la opaiț, se putea citi numai cu ea lângă carte. Cu timpul, aprovizionarea satului cu mărfuri se făcea mai bine și se găsea tot timpul gaz lampant pentru a lumina casa cu o lampă. Aceasta se afla într-un cui pe perete, mai rar atârnată de tavan, dar ca să citești trebuia pusă pe masă, lângă carte… Erau și lămpi cu gaz mai puternice, cu 8 focuri, cum se zicea atunci, dar acestea se găseau mai rar, numai în case mai bogate. Pe atunci, informarea sătenilor cu diverse știri oficiale o făcea un localnic cu o trompetă, ce anun ța noile evenimente.
Părinții lui, Ioan și Paraschiva Nitu, erau țărani simpli, care munceau cu brațele cele 4 ha de pământ, cât aveau ei, ca să crească cei 5 copii, patru decedând în timpul războiului… Vasile este cel mai mare dintre cei 5 copii ai lui Ioan și Paraschiva Nitu. Anii de copilărie și i-a petrecut în satul natal, Oniceni, unde a urmat școala primară. Fiind un copil dornic de carte, și-a continuat studiile ca bursier, la Liceul Internat din Iași. Liceul, cu profesori buni și disciplină pedagogică, a contribuit la formarea tânărului Vasile, având să studieze matematică, fizică, filosofia antică și istoria, petrecându-și timpul liber în biblioteca liceului.
Anii celui de-al doilea război mondial au întrerupt cursul normal al vieții lui Vasile, care, în 1943, a fost înrolat în armată, la școala de zbor fără motor (planorism) din Caracal, unde a obținut brevetul de pilot.
La terminarea războiului îl găsim, în 1945, la Liceul „Spiru Haret” din București, iar în 1946 termină Liceul „Nicu Gane” la Fălticeni, luându-și bacalaureatul la Liceul „Ștefan cel Mare” din Suceava în 1946. Studiile superioare le-a urmat la Facultatea Electromecanică, Institutul Politehnic Timișoara, unde materiile preferate au fost cursul de Centrale Electrice, predat de profesorul academician Micloși și cursul de Utilizări Electrice al profesorului Brașoveanu. A absolvit facultatea în 1950, când a început să lucreze ca inginer la centrala Grozăvesti, București, de unde a fost trimis la doctorat ca bursier.
În luna noiembrie 1950 a început doctoratul la Institutul Energetic Moscova. În octombrie 1954 a susținut teza de doctorat cu titlul „Folosirea bobinelor de reactanță în limitarea curentului de scurt circuit”, obținând titlul științific de doctor. Teza sa de doctorat a fost prima lucrare științifică în care s-a aplicat calculul probabilităților la schemele electrice. În lucrările ulterioare Vasile a folosit din ce în ce mai mult calculul probabilităților, dezvoltând o întreagă ramură de fiabilitate în sistemele energetice. Anii petrecuți în Moscova, pe lângă formarea științifică, au adus și împlinirea pe plan personal. Aici a cunoscut-o pe viitoarea soție, studenta Coca Rusu. În 1952 s-au căsătorit, iar în 1954 s-a născut prima fiică, Puica, urmată de Raluca, în 1958.
La întoarcerea în țară, în București, profesorul doctor docent ing. Vasile Nitu își începe activitatea profesională la Institutul de Studii și Proiectări Energetice (ISPE) ca inginer principal.
În 1956 a fost numit Director Tehnic adjunct. În 1963 a fost promovat Director General al ISPE-ului, funcție pe care a îndeplinit-o până în 1973. După 1973 a fost Director Tehnic la ISPE. În același timp activează ca profesor universitar, la Institutul Petrol și Gaze din București și apoi la Institutul Politehnic, ținând cursuri în domeniul energeticii și fiabilității sistemelor energetice, până la pensionare, în 1993.
În țară, după susținerea tezei de doctorat în 1954, a desfășurat o bogată activitate de cercetare științifică, de conducere a unor mari proiecte în domeniul energeticii, centrale electrice, termice și a continuat cariera didactică în învățământul superior, conducând activitatea multor doctoranzi. El este recunoscut de către toți specialiștii în energetică, deoarece a pus bazele unei discipline noi, „Fiabilitatea în energetică”, publicând lucrări de cercetare și tratate la Editura Academiei, Ed. Tehnică, în EDP, în reviste de specialitate, din străinătate și participând cu lucrări de specialitate la conferințe științifice internaționale. Ca lucrare științifică de mare prestigiu rămâne „Fiabilitatea centralelor electrice”, apreciată în țară și străinătate, lucrare care a consacrat și începutul unei bogate activități a colectivului de cercetători pe care l-a condus. A organizat primul laborator de Fiabilitate în energetică la Institutul Politehnic, folosind microcalculatoare. Oriunde în lumea științei, se amintește de prof. dr. docent inginer Vasile Nitu, în Politehnică, la întruniri oficiale, la susțineri de doctorate, în universități etc. Direcțiile de cercetare-științifice ale prof. dr. docent inginer Vasile Nitu au fost:
– Elaborarea unor concepții științifice bazate pe modele probabilistice, programe de calcul, principii și soluții tehnice și care s-au constituit în „Școala românească de Fiabilitate” inițiată, dezvoltată și susținută cu cercetări de către prof. doctor docent ing. Vasile Nitu.
– Contribuții la optimizarea problemelor energetice și fundamentarea tehnico-economică a soluțiilor adoptate în dezvoltarea sistemului energetic național și a instalațiilor componente.
– Contribuții la fundamentarea teoretică a „Energeticii” ca știință interdisciplinară.
– Noi concepte privind problematica sistemului mondial al energiei și corelația acestuia cu piața. Pentru frații lui, prof. dr. docent ing. Vasile Nitu a fost un exemplu, un model de muncă, în viață și în viitor, iar în anumite perioade chiar un părinte lângă care s-au simțit ocrotiți.
În copilăria celor cinci frați, fiecare purta pantofii ori hainele celui imediat mai mare. Așa au crescut copiii într-o familie numeroasă.
Toamna-iarna lui 1947-’48 a fost o perioadă grea pentru familia sa, tatăl fiind reținut pentru că a protestat contra cotelor obligatorii. A lucrat o lună la acoperișul unei clădiri la intrarea în Fălticeni și, în timpul acesta, mama lui mergea cu câte două-trei găini pe jos de la Oniceni la Fălticeni, 23 km, ca să le vândă, să câștige ceva bani pentru cheltuielile familiei. Toți frații, în acele vremuri grele, erau alături de părinți, care luptau cu noi greutăți.
Ce mare bucurie erau pentru părinți, pentru frații de acasă, scrisorile de încurajare de la frații și sora, Elena, plecați la școli!

Familia prof. dr. docent ing. Vasile Nitu, cu soția, Coca, fiicele, Puica și Raluca, și părinții săi, Paraschiva și Ioan Nitu, 1973, în curtea casei părintești la Oniceni, Suceava
Familia prof. dr. docent ing. Vasile Nitu, cu soția, Coca, fiicele, Puica și Raluca, și
părinții săi, Paraschiva și Ioan Nitu, 1973, în curtea casei părintești la Oniceni, Suceava

Indiferent ce funcții a ocupat în societate, prof. Vasile Nitu totdeauna a găsit resurse și timp de a-și ajuta părinții, în timp ce prin satul lui natal au fost mulți care au uitat de unde au plecat. Pe atunci, în satul său, nefiind curent electric, nu exista nici aparat de radio, numai două ceasuri de perete și un ceas de mână, la un invalid de război. Odată, prin ‘57, Vasile și-a anunțat părinții că vine acasă cu soția prin Pașcani și pentru că telegrama a ajuns târziu, fratele său, Ghiță, a mers să-l ia cu tractorul cu remorcă. Când au ajuns seara acasă, la părinți, stând jos pe paie în remorcă, soția lui, Coca, a zis că a venit de la Pașcani cu taxiul de Oniceni.
Valoarea profesională incontestabilă a prof. Vasile Nitu a fost recunoscută o dată în plus în anul 1974, când a obținut titlul de Doctor Docent în Știință, în domeniul fiabilitătii, la Institutul Politehnic București. În comisie au fost academicianul Remus Răduleț, profesorul Botan, profesorul Hortopan, profesorul Drăgan, profesorul Potolea și profesorul Brașoveanu.
În ISPE s-a afirmat de la început ca un cadru bine pregătit din punct de vedere profesional, cu calități de organizare și conducere, care l-au ajutat în dezvoltarea institutului la un înalt nivel de prestigiu internațional. În anii petrecuți în ISPE, Vasile Nitu a contribuit direct la numeroase proiecte, care au asigurat dezvoltarea rapidă a sistemului energetic al României, dar contribuția lui importantă a fost organizarea institutului ISPE, recrutarea unor cadre cu calificare înaltă și dotarea institutului cu mijloace moderne de proiectare și de calcul. Se poate afirma, fără îndoială, că ISPE și-a obținut faima datorită conducerii înțelepte a prof. univ.Vasile Nitu. În anii 1967-1980, ISPE, sub conducerea sa, a stabilit primele colaborări internaționale, pe proiecte comune, cu firme și instituții din Germania, Franța, Peru etc. Felul în care se apropia de oameni, lega prietenii, lupta pentru o cauză dreaptă și îi ajuta pe cei care aveau nevoie a creat o atmosferă de camaraderie și colaborare profesională deosebită.
A desfășurat o bogată activitate de cercetare științifică, constituind realizările școlii românești de cercetare științifică în energetică, concretizată prin brevete de invenție, prin articole în reviste de specialitate de talie internațională, comunicări științifice la conferințe și congrese internaționale, cărți și tratate de specialitate. A fost invitat ca președinte al unui comitet de lucru în activitățile CIGRE-Paris, al Conferinței Internaționale pentru Marile Sisteme Electroenergetice, unde, în mai mulți ani, a prezentat realizările cercetării științifice românești. În perioada petrecută la ISPE, a contribuit la electrificarea țării de la 5% în 1955 până la 80% în 1980. Proiectele mai importante pe care le-a condus au fost liniile de 110, 220 și 400 KV, centralele de la Luduș, Borzești și Ploiești și dezvoltarea sistemului energetic român de la primele conexiuni până la interconectarea internațională.
Vorbind de locurile natale, trebuie menționate eforturile pe care le-a făcut în perioada 1963-1964 pentru a electrifica satul Oniceni.

Prof. univ. emerit dr. ing. COSTICĂ NITU

0%

User Rating: Be the first one !

Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Toate informaţiile şi articolele publicate pe acest site de către colaboratorii şi partenerii revistei INDEPENDENȚA ROMÂNĂ – INDEPENDENȚA PRIN CULTURĂ şi ai Fundaţiei literar-istorice "Stoika" sunt protejate de dispoziţiile legale incidente. Copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea, precum şi orice modalitate de exploatare a conţinutului acestui site sunt interzise. (vezi secţiunea TERMENI ȘI CONDIȚII). Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa info@independentaromana.ro


Recomandări

SONETUL ȘI DORINȚA DE PERFECȚIUNE

SONETUL ȘI DORINȚA DE PERFECȚIUNE Eminescu…, iarăşi Eminescu! Deşi s-au scurs 129 de ani de …

EMINESCU – PILDĂ DE VERTICALITATE MORALĂ

EMINESCU – PILDĂ DE VERTICALITATE MORALĂ În timp ce studia la Viena, Mihai Eminescu îi …







Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

3 × 2 =

ATENȚIE! Postaţi pe propria raspundere! Vă rugăm să comentaţi la obiect, legat de conţinutul prezentat in material. Inainte de a posta, citiţi regulamentul. Ne rezervăm dreptul de a şterge comentariile utilizatorilor care nu intrunesc regulile de conţinut prevăzute la capitolul TERMENI SI CONDIȚII. Site-ul IndependentaRomana.ro nu răspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formulării acestora revine integral autorului comentariului.




Te-ar mai putea interesa şi articole din: