Revenirea spectaculoasă a cazinoului din Constanța

În luna mai a anului 2025 s-a redeschis publicului clădirea Cazinoului care a trecut printr-un proces de restaurare complex redându-i-se faima și strălucirea de care s-a bucurat la începutul secolului XX. Până la această dată importantă în ex… istența acestui edificiu s-au petrecut evenimente cu totul deosebite în cei 115 ani de la inaugurarea sa. Construit între 1906 și 1911 Cazinoul din Constanța a reprezentat simbolul architectonic unic în acest areal geografic și rezultatul unui demers care s-a conturat cu dificultate în orașul de la malul mării.

Construit într-un stil eclectic Cazinoul va deveni în perioada interbelică un excelent punct de atracție pentru protipendada care frecventa Litoralul Mării Negre și era atrasă de mondenități dar și de viața picantă, de noapte a Constanței. Așa cum putem să percepem astăzi Cazinoul este un simbol architectonic deosebit dar în epocă a fost criticat datorită stilului utilizat în construcție pe care l-au folosit arhitecții clădirii între care îl amintim pe Daniel Renard.

Îmediat după inaugurare edificiul a fost aspru criticat datorită stilului eclectic specific, respingând stilul și reproșând municipalității că „există o asimetrie și amestecul babilonic al stilurilor din care se desprinde impresiunea nelămurită a unei plăsmuiri hibride, fac din noul Cazin Comunal un monument ridicat în cinstea nepriceperii și prostului gust”.

Textul este publicat într-un volum recent de către Delia Roxana Cornea și intitulat „Vilegiatura la malul mării și patrimoniul său architectural” care prezintă pe larg evoluția Cazinoului. Totuși Primăria Constanța a insistat, în epocă, pe latura pozitivă și a promovat Cazinoul ca un obiectiv turistic și de interes în ce privește jocurile de noroc, ceea ce a atras un flux constat de reprezentați ai aristocrației române și europene. Frumusețea impunătoare a edificiului constănțean și-a creat o imagine care s-a răspândit cu mare rapiditate în rândul protipendadei europene care își organiza diverse sejururi la Constanța pentru a se putea bucura de binefacerile plajelor dar și de „minunatul Cazin” așa cum putem citi în presa locală din epocă.

Un aspect mai puțin cunoscut de publicul larg este acela că un alt monument de arhitectură din Constanța contemporană a fost construit în relație cu circuitul jocurilor de noroc organizaate la Cazino. Este vorba de Hotelul Palace construit pe malul mării pentru a crea posibilitatea cazării turiștilor din întreaga Europă dar și din Orient. Edificiul este și astăzi un punct de atracție pentru turiștii iubitori de arhitectură și de istoria vilegiaturii interbelice. Scriitorul Mihail Drumeș îi va dedica Hotelului Palace un amplu spațiu în textul romanului Invitație la Vals.

Scriitorul prezintă, mergând pe firul epic, legătura dintre cele două edificii monumentale și descrie amplu modul în care s-au petrecut evenimente din cele mai diverse în locația celor două puncte de atracție turistică de la Constanța. Dealtfel Mihail Drumeș era un vizitator constant al Constanței cazânduse de multe ori la Hotel Palace. Cine a citit romanul Invitație la Vals poate observa accentul pe care scriitorul l-a pus pe dinamica acțiunilor petrecute în clădirea Cazinoului dar și în interiorul Hotelului Palace.

În cele două locații s-au conturat și s-au consumat povești de iubire, au avut loc recepții fastuoase, s-au întâlnit destine ale unor personalități și s-au consumat drame cumplite. Dramele au existat sub forma unor pierderi fabuloase la ruleta Cazinoului care au lăsat faliți pe mulți dintre potentații epocii iar unii dintre aceștia neputând suporta eșecul și pierderea întregii averi s-au sinucis. Unele dintre aceste sinucideri au avut loc chiar în clădirea Cazinoului altele s-au petrecut în interiorul Hotelului Palace departe de ochii protipendadei care participa la jocurile de noroc organizate la Cazino.

Însuși scriitorul Mihail Drumeș descrie în roman astfel de evenimente dar și propria anxietate legată de relația pe care o avea cu cea pe care o iubea în mod deosebit și prin intermediul căreia devenise bogat și faimos. În completarea edificiilor – monument istoric trebuie amintită construirea în 1912 a Terasei anexă a Cazinoului care astăzi adăpostește Acvariul din Constanța.

Clădirea a fost concepută și proiectată cu destinație de terasă pentru perioada estivală anuală și a deservit clientela pretențioasă a Constanței care încerca să intre în clubul select al clienților Cazinoului. Puțini dintre turiștii care vizitează astăzi Acvariul știu că în acea locație au venit personalități importante ale epocii care au cosumat cafea sau „coloniale”, șampanie și au admirat la exterior Cazinoul. Clădirea este amplasată față în față cu Cazinoul și are elemente de arhitectură mediteraneană datorită specificului marin pe care îl avea zona Constanței.

Enache TUȘA