ACASĂ / ARTICOLE / ESEU / Să trăiţi! … Bine

Să trăiţi! … Bine

Să trăiţi! … Bine

O formulare atent studiată din punct de vedere propagandistic, de imagine, spre a oferi celor creduli, cu o stare materială mediocră, care stau cu gura căscată de uimire, de adulaţie, dar şi celor cu burta goală o ţintă, o speranţă de posibilă prosperitate în viitor spre care ar trebui să se îndrepte energiile celor puternici ori mai puţin de a-şi asigura lor cât şi celor din jur un bine, un trai confortabil, evident, clamat persuasiv, spun ei, prin muncă.
Formularea dintr-o anumită campanie a Preşedintelui care se îndreaptă acum, prin natura Constituţiei, spre asfinţitul actualei cariere ne oferă o sumedenie de reflecţii contradictorii, nu că şlefuirea ambiţiilor sale ar fi desuetă ori fantasmagorică, ci pur şi simplu prin raportarea la alte asemănătoare predicţii ori promisiuni istorice.
Fără a face o asociere nefirească, dar existentă în istorie, de pildă în „Main Kampf” împărţind lumea în diverse categorii ori tipologii umane, nu te poţi abţine să nu constaţi că a trăi bine înseamnă a adera la ceva, ori, mai persuasiv, la cineva. Nu mă refer la partea ariană ori non ariană, ci la secvenţele privind stratificarea socială. De pildă că unii semeni pot trăi bine, iar altora trebuie să le asiguri ceva pentru a trăi bine. Nu cumva această lozincă reprezintă un îndemn adresat subtil sub forma – cei care puteţi şi aveţi cum, veţi trăi bine, pentru restul, „să ne vedem cu bine!”? Discutabile asemenea asocieri, dar prin extracţie, în ceea ce ne priveşte, în contextul de a „trăi bine” nu pot fi ignorate ditirambele menite să fixeze în mentalul colectiv, de fapt în subliminalul perceptiv, visul de a poposi măcar o clipă pe Pământul Făgăduinţei şi bunăstării eterne.
Preluând „Roza vânturilor” din mâna „Căpitanului”, sintagma „a trăi bine” reliefează într-un fel o dominare a celor aflaţi pe vas (în cazul nostru vasul înseamnă ţara în care trăim) de către un conducător care se erijează într-un atotputernic, care ştie în orice moment ce trebuie să facă pentru ca supuşii săi să fie prea îndestulaţi.
Poporul român tânjeşte după un conducător autentic, pentru bunul motiv că de-a lungul secolelor a avut parte fie de despoţi (mai mult sau mai puţin luminaţi), că au fost conducători fanarioţi, emanaţi din cartierul Fanarului din Stambul, care pe parcurs unii chiar au devenit pământeni, că mai târziu o dinastie prusacă şi-a pus amprenta benefică asupra acestei naţii, ca apoi structuri de dominaţie sovieto-române să şteargă cu buretele tot ce s-a făcut bun sau rău înainte şi să creeze „Omul Nou” cu creierul spălat, tocmai bun să clameze bunăstarea indiferent de starea precară în care se aflau supuşii.
Acest popor s-a învăţat să fie dominat şi adoptă din timpuri străvechi zicala „Dacă vrei să îţi fie bine, zici ca ei, dar faci ca tine”.
Ca într-un delir zugrăvit în „Infern” de Dante Aligheri pe distanţa a peste un mileniu, am avut parte de nenumărate cotropiri. Benefice, spun unii, pentru că din acest uriaş creuzet am ieşit mai întăriţi, s-a format şi s-a cizelat limba română. E posibil să aibă dreptate, dar în urma lor au lăsat distrugeri fără seamă, umane ori materiale. Nu enumerarea lor cred că poate face din acest colţ de lume, într-un anume sens, un areal de încercări unic: goţii, hunii, gepizii, avarii, ostrogoţii, vizigoţii, cumanii, tătarii, pecenegii, slavii, otomanii, ruşii, austro-ungarii ş.a. Apoi, mai subtil, Franţa, Anglia, Germania, Rusia şi în final licuriciul mult aşteptat de peste Ocean. Aproape toţi au avut rolul de ventuză, de lipitoare, de a suge ceva din acest teritoriu, spun răii, care din păcate este locuit de români.
Şi atunci cum putem noi trăi bine, noi cei care de bine de rău am mai şi rămas pe aici, pe la noi prin ţară? Că în curând, în mod firesc, locurile părăsite de români vor fi ocupate (era să zic invadate) nu dinspre vest (nicidecum, ei migrează mai spre vest, peste ocean) ci dinspre est, începând cu China, Afganistan, ţări ale fostei URSS, India ş.a. Ei ar trebui să înlocuiască un număr de circa 4-6 milioane de români plecaţi în afara graniţelor. Auzi despre vreun incident pe mapamond, invariabil acolo găseşti măcar un român. Nu ar fi o mare nenorocire, la un moment dat Preşedintele Argentinei se numea Fuji Mori, argentinian de origine japoneză.
Şi cam ce ar fi rău în asta? La această ipoteză ce ar avea de spus marinarul nostru nr.1, căruia trebuie să îi conferim condescenţa necesară pentru că o merită cu prisosinţă?
Trebuie să trăim bine, dar cu care preţ, nu ne-a prezentat niciodată acest aspect. Ţara aceasta încă produce, după o expresie vulgară, „căcălău”, adică suficient de mult ca să nu poată fi îngenunchiată foarte uşor.
Văd la televizor un individ vocal, cam răguşit, care spune că actualul Guvernator al României împrumută bani (nu ştiu cine îi permite această largheţe) cu 1% pe an către formule exterioare României, în timp ce băncile străine existente aici ne împrumută pe noi în valută cu 4-6% pe an. Spune el că această „devalizare” a resurselor financiare ale României reprezintă cel puţin un miliard de euro pe an, cu care s-ar putea face bla, bla….
Dacă acest lucru este şi adevărat, acel personaj care dirijează aceste fonduri ar trebui judecat pentru înaltă trădare şi spânzurat în Piaţa Unirii, imediat.
Dar „Supremul” ne îndeamnă ca să trăim bine. Deocamdată trăim. Despre bine, „Doamne să ne ierţi”, apăi aceasta e o altă poveste.
Una este ca pe o navă, mai mare ori mai mică, să gândeşti, pregăteşti şi să asiguri traiul zilnic al mateloţilor. Alta este dimensiunea problemelor unei ţări, ca suprafaţă şi populaţie a şaptea din Europa, şi pe care nu o poţi conduce precum o navă. A încercat, lăudabil pe anumite secvenţe, dar rezultanta cum se spune în matematică a fost nul.
E adevărat că la Capitală i-a pus tălpi puşcăriaşul, pe tot parcursul tău numai şi numai tălpi. Mă întreb, oare toţi, dar absolut toţi au fost nişte bicisnici? Îndoiala mă roade, poate că da, sau poate că nu!
Peste vreo doi ani aripile lui vor cade precum aripile construite de Dedal lui Icar, ce s-a avântat spre înălţimi iar Soarele i le-a topit atunci când a încercat să iasă din labirintul lui Minos.
Probabil că va ieşi din labirintul politichiei, dar cu siguranţă aripile îi vor fi pârlite. Cam pentru ce! De pildă că sloganul cu a trăi bine, noi toţi chiar l-am crezut. Bine ticluit, bine prezentat şi împachetat şi, evident, bine servit.
În această teribilă încrâncenare nu a avut măcar unul din modelele Evului Mediu, Amerigo Vespucci ori ale lui Cristofor Columb, care, fiecare în parte descoperind Lumea Nouă (Americile), au reuşit să pacifice lumi diferite ca şi cultură ori civilizaţie, au reuşit să asigure din păcate doar prospetitatea ţărilor de origine, că pe indigeni i-au cam „tocat”.
Aceste modele pot fi călăuze, acea luminiţă (aflată impropriu în gura unuia care ne-a adus doar pagubă) spre care ne târâm cei probabil douzeci de milioane ca să o zărim să ne scoată din întuneric spre a privi, după ce ieşim din tunel, lumina Soarelui, pajiştile bogate ale Edenului.
Poate că în loc să trăim bine mai degrabă ne-ar fi mai de folos, ca mesaj, „Plaiul mioritic este izvorul vostru de prosperitate. Apăraţi-l”.

FLORIAN LAURENŢIU STOICA (STOIKA)
volumul „Lumini sub umbre” – Editura „Laurent – anul 2016

Citarea se poate face în limita a 300 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral articolele purtătoare de Drepturi de Autor din cadrul IndependentaRomana.ro sau al revistei INDEPENDENȚA ROMÂNĂ – INDEPENDENȚA PRIN CULTURĂ fără acordul Fundaţiei literar-istorice "Stoika". Pentru mai multe detalii, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa info@independentaromana.ro


Recomandări

PENSIONARII ÎNTR-UN TUNEL AL TIMPULUI

Este normal ca după o viață activă în câmpia muncii, ajunși la vârsta – care …

Jos masca

O emisiune distractivă care captivează o bună parte a celor care o urmăresc, cu felurite …







Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Toate informaţiile şi articolele publicate pe acest site de către colaboratorii şi partenerii revistei INDEPENDENȚA ROMÂNĂ – INDEPENDENȚA PRIN CULTURĂ şi ai Fundaţiei literar-istorice "Stoika" sunt protejate de dispoziţiile legale incidente. Copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea, precum şi orice modalitate de exploatare a conţinutului acestui site sunt interzise. (vezi secţiunea TERMENI ȘI CONDIȚII). Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa info@independentaromana.ro


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

ATENȚIE! Postaţi pe propria raspundere! Vă rugăm să comentaţi la obiect, legat de conţinutul prezentat in material. Inainte de a posta, citiţi regulamentul. Ne rezervăm dreptul de a şterge comentariile utilizatorilor care nu intrunesc regulile de conţinut prevăzute la capitolul TERMENI SI CONDIȚII. Site-ul IndependentaRomana.ro nu răspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formulării acestora revine integral autorului comentariului.




Te-ar mai putea interesa şi articole din: