Sănătate prin natură: COPACUL

Până în prezent nu există nicio dovadă că viața ar mai exista și în altă parte a universului. Planeta noastră verde pare unicat. Omul, punctul de vârf al creației evolutive, a devenit acum principalul factor perturbator al echilibrului biosferei, distrugerile mergând până la schimbarea climei, deșertificare și reducerea dramatică a numărului speciilor de animale și plante. Sănătatea omului este periclitată. După ce durata de viață a crescut considerabil în ultimul secol, datele OMS arată că începe să scadă, ca urmare a alterării mediului.

S-a modificat mult și spectrul îmbolnăvirilor. Trăim altfel, ne îmbolnăvim altfel și murim altfel decât odinioară, iar salvarea o aflăm tot în natură. În continuare ne vom ocupa de un singur factor aducător de sănătate: copacul. Distrugerea pădurilor României, cu îngăduința foarte interesată a autorităților, a dobândit proporții înspăimântătoare.

Pentru defrișările la ras, atât de frecvente la noi, în China se aplică pedeapsa cu moartea astfel încât astfel de fapte nu se mai întâlnesc, iar împăduririle la scară greu de imaginat, depășind suprafața Europei, au dus la ameliorarea climei. Într-o serie de state, Albania, ca exemplu, fiind în apropiere, nu mai este permisă sacrificarea nici unui copac. Recent, lângă Băile Felix, a fost tăiat poate chiar ultimul stejar viguros multisecular. Și în București exista un astfel de stejar, tăiat spre a face loc unei aripi a spitalului Sanador.

Cel mai impresionant stejar de acest fel, de o rară frumusețe și vigoare, a fost tăiat lângă Mediaș. Doar în Republica Moldova mai există unul de acest fel. Cu prilejul unei călătorii în Orientul Mijlociu i-am cunoscut pe druzi, oameni care au pentru copaci o adevărată venerație. Mi-au spus: nu simțiți uneori nevoia să îmbrățișați un anume copac? Nu simțiți acest imbold? Revin acum, tratând problema cu argumente și dovezi științifice. Majoritatea bolilor omului modern pornesc de la perturbarea echilibrului psiho-nervos, de la creier, agresat în principal prin stres dar și printr-o multitudine de substanțe chimice în genere oxidative și toxic enzimatice, în condițiile carenței subliminale de magneziu (factor protector) care se accentuează.

În lipsa bucuriei de a trăi, omul se îmbolnăvește, devine vulnerabil inclusiv la atacul microorganismelor. Contemplarea pădurii, a unui pom înflorit mai cu seamă, aduce bucurie și sănătate. Japonezii au cultul cireșului înflorit. Omul modern simte nevoia de pădure, orășeanul se duce în parcurile atât de sacrificate în București de invazia imobiliarelor! Pe când era primar al Capitalei, președintele Nicușor Dan a fost luat în tărbacă de presă pentru că s-a opus sacrificării copacilor din jurul Facultății de Medicină spre a face loc unui spital (oricum avem prea multe în condițiile în care nu se face prevenție). Să sperăm că nou aleșii edili vor extinde parcurile. Când înfloresc livezile, parfumul florilor aduce sănătate.

Ne ocupăm acum de efectele îmbrățișării copacului, (Hugging în Engleză). Îmbrățișezi copacul și pui obrazul pe scoarța lui, ca și cum i-ai asculta sufletul Cum spunea Eminescu: Chiar și arborii cei veșnici/ poartă suflete sub coajă. Nu este o fantezie. Reducerea stresului în acest mod este dovedită științific, probată. Psihologii au constatat reducerea anxietății și acțiuni anti-depresie. Beneficiile se constată și la simpla atingere. Sistemul nostru biologic induce o stare de bine, de eliberare de stres, la hipertensivi (și nu numai) se constată o reducere a valorilor tensiunii arteriale. În tratamentul bolii hipertensive, extrem de frecventă, peste 60 de ani majoritatea oamenilor devin hipertensivi, este recomandabil un sejur într-un loc împădurit.

Sunt importanți și copacii plantați în jurul casei. Dorind să oblige Japonia să capituleze, înainte de bombardamentele atomice asupra orașelor Hiroshima și Nagasaki, aviația americană a bombardat Palatul Imperial, o capodoperă arhitectonică. Împăratul se afla adăpostit în alt loc. Când i s-a adus la cunoștință vestea, s-a întristat. A avut o singură întrebare: copacul acela uriaș, multisecular, aflat lângă Palat, ce s-a întâmplat cu el? I s-a răspuns că acel copac pe care-l îmbrățișați uneori în zorii zilei sau la apusul soarelui nu a fost vătămat.

Vom reface palatul, dar pierderea acelui copac ar fi însemnat un dezastru pentru națiunea niponă. Este simbolul dăinuirii neamului nostru. În Japonia s-a dezvoltat un puternic curent de Forest therapy (terapie prin pădure). Yoshifumi Miyazahi, reputat cercetător în acest domeniu a publicat o serie de cărți și lucrări științifice cu totul convingătoare prin probațiunea adusă.

El pledează pentru baia de pădure, inclusiv plimbatul cu picioarele goale. Japonezii care au și o fire emotiv-poetică și contemplativă, ca și chinezii de altfel, au o durată de viață remarcabil de lungă. Țăranul nostru care mergea desculț sau în opinci, nu suferea de hipertensiune arterială, boala sedentarilor de birou și a celor stresați. Puține lucruri egalează starea de bine indusă de natură, arta, mai ales muzica de anumit gen.

Cercetătorii (medici și psihologi) au constatat efectele benefice ale sejurului în preajma copacilor, cu cât parcul are vegetație mai densă, cu atât mai bine. Se vorbește despre limbajul nativ al naturii. Acesta conferă și sentimentul de libertate. Animalele claustrate suferă. Cât a putut suferi milionul de oameni ținuți ani îndelungați în cumplitele închisori comuniste, mai cu seamă în urma arestărilor în masă din anii ‘48-‘60! Se pare că există și diferențe între copaci. Într-un experiment, Eucaliptul Tasmanian s-a dovedit mai benefic decât alți copaci de aceeași înălțime. Într-un alt experiment, subiecții au contemplat copaci pe timp de iarnă, fără frunze, dar și un peisaj urban, clădiri din beton, fără vegetație, timp de minim 15 minute

. În primul grup s-a înregistrat o mai multă stare de bine, vigoare și echilibru. Câteva sfaturi extrase din lucrările lui Miyanzaki:

— Alegeți instinctiv copacul care vă atrage (cum spun și druzii), preferați copacii de mari dimensiuni, care emană componente bioactive.

—Maximizați contactul, aplicați și obrazul pe trunchiul copacului. Relaxați-vă, alungați preocupările și gândurile negre.

Respirați profund, încercați să simțiți și mirosul, zăboviți atâta vreme cât vă simțiți bine. Planeta are nevoie de reîmpădurire. Zăcămintele de cărbune arată cât de împădurită era planeta. În China nu există nici un elev sau adult care să nu fi sădit măcar un copac.

Tăierea pădurii induce deșertificare, tot sudul Olteniei si Munteniei arată acest lucru cu prisosință. Care este apartenența politică dominantă a primarilor din aceste zone care devin aride? Teleorman în limba turcă înseamnă pădure nebună, luxuriantă. Cheltuirea unor sume imense pentru înarmare și război are consecințe dezastruoase, fură banii de la împăduriri și sănătate. Mulțimi de oameni stau cu mâinile în sân și primesc ajutoare sociale nemuncite. Refuză munca.

Singura doctrină care promovează ferm reîmpădurirea pe arii cât mai mari este cea creștin-democrată, nu avem astfel de partide în Parlamentul țării. Sănătatea oamenilor este strâns legată de mediu, deteriorarea acestuia se accelerează, simțim efectul încălzirii climei, spectrul îmbolnăvirilor s-a modificat, apar noi virusuri care atacă virulent și provoacă epidemii devastatoare, iar singura soluție o reprezintă împăcarea cu natură pe primul loc fiind refacerea pădurilor. Kazahstanul a trecut la împădurirea unui vast areal în care vrea să refacă și fauna, încercând să salveze de la dispariție tigrul asiatic.

Parametrii sănătății populației se ameliorează în paralel cu creșterea suprafețelor împădurite. Ori, sănătatea populației trebuie să fie prioritară pentru orice administrație statală. Reacția psihologică generatoare de îmbolnăvire este puternic manifestă atunci când ne aflăm în fața peisajului dezolant al unei păduri tăiate la ras. La Băile Felix, pentru tăierea copacului multisecular ar trebui ca primăria să instituie o zi de doliu. Ca și în cazul stejarului multisecular de la Mediaș. Pentru o astfel de faptă în China se aplică pedeapsa capitală.

Partea de sud a Olteniei se transformă accelerat într-un deșert roșiatic. Marea majoritate a primarilor monocolori ca profil politic pare că încurajează acest dezastru. România pierde o importantă sumă de bani europeni destinați împăduririi în cadrul PNRR. Dacă un singur primar ar trece la creștin-democrație, am asista la apariția unei oaze verzi în mijlocul deșertului care se extinde. În București, primarul sectorului 3 a dispus defrișarea unei mai suprafețe de parc în favoarea dezvoltatorilor imobiliari.

Toți trecătorii care privesc această mare suprafață în care toți copacii au fost tăiați, o arie cam cât 8 sau 10 stadioane, se întristează iar această stare sufletească aduce îmbolnăvire. Îi auzi murmurând blesteme la adresa primarului. În concluzie, priviți copacul ca pe o importantă sursă de sănătate. Sănătatea unei națiuni depinde însă de o politică rațională privind mediul. Din păcate, România reprezintă exemplul negativ în această privință.

Dr. Corneliu Zeana