ACASĂ / ARTICOLE / RESTITUIRI / Sat înălțat de gospodarii și fiii săi

Sat înălțat de gospodarii și fiii săi

În partea sud estică a judeţului Suceava se află satul Oniceni, comuna Forăşti situată în partea stângă a râului Moldova, a căror sate în număr de nouă au luat fiinţă începând cu secolul al XIV-lea şi al XIX-lea. Familia domnitoare Moruzi construieşte Curtea domnească şi monumentala biserică din satul Oniceni în perioada 1802-1818, care era numit si sat domnesc. În pronaosul bisericii se află pictura murală, figura lui Scarlat Calmachi şi a lui Constantin Teodor Negri care era tatăl domniţei Maria Moruzi. Pentru această biserică în vara anului 2020 s-au serbat 200 de ani de la înființarea acesteia.

Mulţi tineri care s-au ridicat din satele comunei au căutat să rezolve o serie de probleme vitale pentru creşterea nivelului de trai a populaţiei. Astfel, Prof. dr. docent Vasile Nitu când a fost director al I.S.P.-București a realizat racordarea satelor din comuna Forăşti la sistemul energetic naţional în anul 1963. Din satele comunei, printr-o muncă perseverentă, au reuşit să urmeze studii superioare un număr de 154 persoane, din care din satul Oniceni 86, iar studii medii peste două sute. Din comuna Forăşti şi-au susţinut tezele de doctorat un număr de 14 persoane. Teze de doctorat, cu importante contribuţii personale, au adus un număr de 8 persoane din satul Oniceni. În comuna Forăşti prin lucrări de îmbunătăţiri funciare, producţiile la principalele culturi agricole au crescut în mod simţitor. Pe dealurile, numite din “Fanat” şi “Groapa” din satul Oniceni, unde alunecările şi eroziunea solului au dus la degradarea terenurilor, prin înfiinţarea de livezi şi execuţia lucrărilor de drenaj, de drumuri de exploatare şi sisteme de alimentare cu apă, producţia de mere a crescut la 10-15 tone. În zona denumită “Valea lupului” s-au executat lucrări de îmbunătăţire a pantei şi corectare a denivelărilor, râpe şi gropi, ceea ce a dus la o folosire mai raţională a zonei pentru păşunat, sub indrumarea Dr. ing. Teodor Nitu. Comandamentul militar sovietic a luat măsura de tipărire a bancnotelor care nu aveau nici o acoperire şi cu acestea „cumpărau” vite, oi şi porci de la populaţie.

Pe lângă aceste cumpărări simbolice luau forţat de la populaţie, fără nici o evidență sau plată, cereale, vite, cai, căruţe etc., bunuri de mare valoare, care n-au contat la încheierea păcii, înglobând țara cu mari datorii de război. Pregătirea unor ofensive de către Armata Roşie i-a determinat să evacueze într-un timp scurt populaţia, care a fost nevoită să pună la jug vacile şi să ia minimul necesar de hrană, îmbrăcăminte şi oi, plecând până în satele Vorona şi Tudora, de lângă Botoşani. După 23 august 1944, populaţiei evacuate i s-a permis să se întoarcă acasă. Lipsa alimentelor şi seceta din anii 1946-1947 a extins foametea şi tifosul în rândul populaţiei. Orzul care s-a însămânţat mai de timpuriu în primăvara anului 1947, a răsărit la timp, a crescut și seceta a grăbit coacerea spre norocul populaţiei. Sătenii s-au întovărăşit și au mers în sudul țării unde au dus bunuri personale pentru a cumpăra prin schimb boabe de porumb în 1946 și 1947. În satul Oniceni s-au descoperit obiecte de tip Cucuteni aparţinând neoliticului. La 13 februarie 1463 Ştefan cel Mare întăreşte lui Giurgea Oniceanul parte din satul Oniceni. În aprilie 1558 Alexandru Lăpuşneanu întăreşte lui Mihul Averescu a treia parte din satul Oniceni. Satul Oniceni îşi ia numele de la un Onica citat chiar în documentul din 1490 din 6 dec. a lui Ştefan cel Mare, publicat de M. Costachescu în 1933. În partea de amonte a bisericii din Oniceni, a fost o clădire monumentală cu o arhitectură deosebită, care a fost declarată monument istoric. Casa a fost cumpărată în luna februarie 1925 de către preotul Sebastian Mihăilescu, cu 0,25 ha teren. Această clădire era cunoscută în comună de către bătrâni ca fiind curtea domnească. Preotul Sebastian Mihăilescu care a păstorit din anul 1925 până în 1954, a urmat fiul acestuia Constantin Mihăilescu din 1955 – 1982 şi din 1989 a venit preotul Lăzărică Neculai. Preotul Sebastian Mihăilescu a participat la primul război mondial ca preot militar cu gradul de căpitan. Preoții satului au fost atasaţi de suferințele sătenilor. Gospodarii satelor au fost oameni harnici, care reuşeau să lucreze în condiţii optime terenurile pe care le aveau şi să crească un număr însemnat de vite, porci şi oi. În mod greşit, în perioada anilor 1950 s-a considerat că gospodarii satelor au fost chiaburi, care ar fi exploatat ţăranii săraci. În fotografie (pag. 41) sunt prezentaţi doi tineri țărani în costume naţionale în anul 1929, frații Ghiță si Nicu I. Nitu, care seamănă a fi doi daci de pe Columna lui Traian. După al doilea război mondial, anii 1946-1947 fiind foarte secetoşi s-a produs o sărăcire a ţăranilor, iar cotele de cereale stabilite erau imposibil de dat, în foarte multe cazuri, cotele fiind uneori mai mari decât producţia pe care o obţineau gospodarii satelor. Petre Iacob s-a născut în satul Oniceni, în anul 1895 şi a trăit 78 de ani. În timpul copilăriei mergea şi lucra pe moşiile boiereşti din comună sau pe moşiile din preajma oraşului Hârlău. Petre Iacob, cu simţ de comerciant, a deschis o prăvălie care îi aducea la început un venit mulţumitor, iar apoi a cumpărat o maşină de treierat. A avut 9 copii, doi au urmat cursuri superioare, 4 studii medii și 3 şcoli elementare. Familia lui Petre Iacob a reuşit să învingă toate greutăţile în perioada războiului din 1944, a foametei din 1947, cât şi persecuţiile din perioada colectivizării. Dumitru Vasile Nitu S-a născut în anul 1893 şi a trăit până în anul 1993, fiind considerat printre locuitorii longevivi ai comunei. A fost unul din gospodarii de frunte ai comunei. Pentru meritele sale în lucrarea terenului care-l deţinea, a fost ales de două ori în legislaturi diferite ca primar al comunei. După anul 1950 era un obicei de a li se înscena diferite abateri chiaburilor. Vasile Dumitru Nitu, pentru că nu predase la timp cotele, a fost judecat şi condamnat la o lună de închisoare în anul 1953. Gheorghe Gavril Nitu În războiul pentru independență din 1877-1878 a participat din satul Oniceni și locuitorul Gheorghe Gavril Nitu care s-a avântat cu un elan deosebit în luptele pentru cucerirea redutei la nord de satul Griviţa și a redutei Griviţa. Vrednicul ostaş Gheorghe Nitu a participat cu calul proprietatea sa în cele mai crâncene lupte, dovedind o dăruire totală în ducerea la îndeplinire a ordinelor primite. La înmormântarea viteazului ostaş Gheorghe Gavril Nitu a fost prezentă fanfara Regimentului 16 Dorobanţi din Fălticeni. Pe pieptul lui străluceau decoraţiile pe care le-a primit pentru faptele lui de vitejie. Învăţătorul Constantin V. Nitu, născut în 1904 în satul Oniceni termină Şcoala normală „Vasile Lupu” din Iaşi în anul 1921 şi este repartizat în satul natal unde lucrează, timp de 39 de ani, până în 1964, când a decedat. Învăţătorii, absolvenţi ai Şcolii normale „Vasile Lupu”, au lucrat cu devotament în localităţile în care au fost repartizaţi. Vasile T . Muraru Născut la 1 noiembrie 1882 în satul Oniceni. Școala primară a făcut-o în satul Forăşti. În 1939 a fost concentrat pentru lucrări pe şosele strategice. A avut 5 copii cu Mariţa, dintre care tinerii învaţători Toader şi Constantin Muraru au murit pe front în Basarabia în anul 1943. Fiul Niţă Muraru a activat ca învăţător. Alt fiu, Vasile a devenit inginer, iar fiica Lucreţia – invăţătoare. Nicu I. Nitu s-a născut la 13 februarie 1897. Tânăr de 20 ani, era cu o constituţie atletică, a fost recrutat pentru garda de la palatul regal din Bucureşti, unde este repartizat la bucătăria palatului şi promovat în funcţia de bucătar sef. S-a căsătorit în anul 1925 cu nepoata fostului haiduc Toader a lui Pantelimon Adumitroaie. Un frate al soției, Gheorghe V. Ilieș a murit în război în 1941 pentru eliberarea Basarabiei. Pentru uşurarea muncii țăranilor, un număr de 12 săteni au constituit o asociaţie şi au cumpărat o batoză, care era reparată de Nicu I. Nitu. În campania dusă de regimul totalitar de înscenare de procese ţărănimii, când au fost închişi peste 47.000 de ţărani, printre care erau cei mai înstăriţi, se înscrie şi Ion Nitu care a fost acuzat de sustragere la predarea forţată a cotelor, fiind condamnat în 1947 la o lună de închisoare.

În timpul detenţiei Nicu I. Nitu a construit acoperişul de la clădirea închisorii. Ulterior, lucrând în cadrul CAP-Oniceni, Ion Nitu a fost sufletul primelor construcţii, magazii, grajduri etc., activând mai mulţi ani ca magazioner. Nicu I Nitu era foarte ataşat de familia sa. Copii lui, Vasile, Elena, Theodor şi Costică au terminat diferite facultăţi, iar Gheorghe a ajuns maistru mecanic, de înaltă calificare. Pungă Gh. Constantin El avea o suprafaţă de 11,2 ha în anul 1948 situată în mai multe tarlale ale satului. El dădea o importanţă deosebită execuţiei arăturilor adânci de toamnă executate cu doi cai frumoşi şi puternici. Pentru a obţine producţii mari de grâu, orz şi ovăz, el avea relaţii bune cu o fermă de producere a seminţelor din Transilvana de unde aducea sămânţă de calitate în fiecare toamnă. Vasile Văcaru A văzut lumina zilei în satul Oniceni, judeţul Suceava pe 21 decembrie 1901. A fost unul din cei şapte copii, şase fete şi un băiat, ai soţilor Gheorghe şi Zoila Văcaru. Din păcate urgia primului război mondial a întrerupt mersul normal al vieţii. Pleacă împreună cu alţi tineri la săpat tranşee pe linia frontului în Ardeal. După terminarea războiului el este încorporat şi satisface stagiul militar pe graniţele țării. Şi la cei peste o sută de ani, Vasile Văcaru povestea cu lux de amănunte, celor care-l ascultau, fapte şi întâmplări de la graniţă. În satul Oniceni, pentru alimentarea cu apă potabilă în anii 1966-1967, izvoarele de la Mocanu din satul Oniceni, au fost captate, s-au instalat conductele de azbociment şi pe cale gravitaţională au fost duse în sectorul zootehnic şi la sediul C.A.P. Arhitectura populară a fost tot mai diversificată în funcţie de posibilităţile materiale pe care le aveau tinerii sau familiile ce-şi refăceau casele. Şcoala din satul Oniceni este înfiinţată la 1 octombrie 1908. Primul învăţător a fost D. Rădăsanu şi a urmat I. Bălan, care s-a transferat în 1909. Localul şcolii, constând din două săli de clasă şi locuinţa pentru director. În 1942 în satul Oniceni se construieşte un nou local de şcoală cu două clase, iar în 1972 s-a dat în folosinţă un local cu patru săli de clasă, ulterior fiind etajat si amenajate mai multe săli de clasă.

Cele mai reprezentative realizări științifice ale fiilor satului

NICHITA, VASILE Născut la 8 ianuarie 1924, în satul Oniceni, comuna Forăşti, jud. Suceava, fiul lui Ion şi Ileana Nichita. Studii: Şcoala normală „Vasile Lupu” din Iaşi, absolvent 1944, şef promoţie secţia teoretică. A dat diferenţe la liceul „Nicu Gane”, Fălticeni şi bacalaureatul 1945. Urmează Facultatea de Filosofie a Universităţii Bucureşti, 1948, specialitatea filosofie. S-a transferat în 1969, la Universitatea din Bucureşti, unde a ocupat prin concurs, postul de profesor universitar şi a funcţionat ca şef de catedră şi decan al Facultăţii de Filosofie.

NITU I. COSTICĂ S-a născut la 14 iulie 1938 în ONICENI, Com. FORĂŞTI. Şcoala primară a urmat-o în Satul Oniceni, învăţător Elena Murariu, iar clasa a V-a la Şcoala Generală Drăguşeni. În semestrul 2 din clasa V-a s-a transferat la Şcoala normală Vasile Lupu, Iaşi, unde a avut profesori universitari, demişi din motive politice, la matematică, Lb. Română şi Geografie, care i-au dat îndrumări preţioase pentru întreaga viaţă. A ocupat prin concurs postul de conferenţiar univ. (1978 – 1991) şi profesor univ (1991) la Universitatea “Politehnica” Bucureşti. În cadrul activităţii de cercetare ştiinţifică a proiectat şi realizat primele regulatoare numerice din ţară (1963 – 1973) și a donat biblioteca personală de literatură, școlii generale din satul natal.

NITU TEODOR Născut la 20 februarie 1931, Oniceni, comuna Forăşti. Studii secundare la Iaşi. Şcoala normală „Vasile Lupu” 1943–1951; superioare, la Bucureşti, Facultatea de Amelioraţii agro-silvice (1951–1956). Cursuri post universitare internaţionale de irigaţii şi drenaje, la Madrid 1973. Doctoratul cu teza: Contribuţii la studiul eroziunii şi a factorilor ce determină eroziunea în bazinul hidrografic Sitna (1969). A deţinut diferite funcţii, ca inginer cu probleme de îmbunătăţiri funciare. A publicat 76 articole şi comunicări ştiinţifice, a susţinut în conferinţe şi simpozioane pe ţară. În ziare şi reviste a scris peste 90 articole şi referate ştiinţifice cu caracter de popularizare.

NITU VASILE Născut la 26 decembrie 1926, în satul Oniceni. Studiile secundare la Liceul Internat din Iași (1939 – 1944) și la Liceul “Nicu Gane” Fălticeni 1945–1946; studii superioare la Facultatea de Electrotehnică a Institutului Politehnic Timișoara 1945–1950 și doctoratul la Institutul Energetic din Moscova. În urma unui concurs a fost numit profesor titular la Institutul Politehnic București pentru disciplinele „Fiabilitatea în energetică” și „Energetica generală și conversia energiei”. A lucrat în cadrul ISPE București în funcția de inginer șef, director, director general și director tehnic. A pus bazele primului centru de calcul electronic în cadrul Institutului de Studii și Proiectări Energetice- ISPE, (1965 și 1970) și a elaborat programe de calcul necesare activității de studii și proiectare. Comuna Forăşti are o fanfară care a luat fiinţă în anul 1928 şi care în 1977 avea 45 persoane. Această formaţie a participat la Festivalul naţional „Cântarea României” unde a ocupat locul II pe ţară în 1974 şi locul I pe ţară în 1977.

Costică Nitu

Citarea se poate face în limita a 300 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral articolele purtătoare de Drepturi de Autor din cadrul IndependentaRomana.ro sau al revistei INDEPENDENȚA ROMÂNĂ – INDEPENDENȚA PRIN CULTURĂ fără acordul Fundaţiei literar-istorice "Stoika". Pentru mai multe detalii, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa info@independentaromana.ro


Recomandări

Intelectualul în concepția lui I.D.Sârbu

Criticul literar Marin Mincu își exprimă nedumerirea că un scriitor ca Ion D. Sârbu (1919-1989), …

ANUL 2020 – ÎNCEPUTUL SFÂRȘITULUI? (I)

Motto: Când abuzul de putere înlocuiește domnia legii, când lăcomia, rapacitatea și aroganța omniprezentelor corporații …







Articolul de mai sus este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale. Toate informaţiile şi articolele publicate pe acest site de către colaboratorii şi partenerii revistei INDEPENDENȚA ROMÂNĂ – INDEPENDENȚA PRIN CULTURĂ şi ai Fundaţiei literar-istorice "Stoika" sunt protejate de dispoziţiile legale incidente. Copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea, precum şi orice modalitate de exploatare a conţinutului acestui site sunt interzise. (vezi secţiunea TERMENI ȘI CONDIȚII). Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa info@independentaromana.ro


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

5 − four =

ATENȚIE! Postaţi pe propria raspundere! Vă rugăm să comentaţi la obiect, legat de conţinutul prezentat in material. Inainte de a posta, citiţi regulamentul. Ne rezervăm dreptul de a şterge comentariile utilizatorilor care nu intrunesc regulile de conţinut prevăzute la capitolul TERMENI SI CONDIȚII. Site-ul IndependentaRomana.ro nu răspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formulării acestora revine integral autorului comentariului.




Te-ar mai putea interesa şi articole din: