Sfântul Mare Mucenic Dimitrie Izvorâtorul de Mir (26 octombrie)

Dimitrie, un tânăr credincios și cu o educație aleasă, a fost prefect al Tesalonicului. Pentru că L-a mărturisit pe Hristos și pe mulți i-a întors la credință, mai întâi a fost întemnițat, iar mai apoi ucis cu sulițele, la porunca împăratului Maximian.

Trupul Sfântului Dimitrie a fost îngropat cu cinste de către creștini și, după un timp, din mormântul său au început să curgă picături de mir frumos mirositor, prin care s-au săvârșit multe minuni și vindecări.

Din acest motiv, Sfântul Mare Mucenic Dimitrie este numit și Izvorâtorul de Mir și este cunoscut până astăzi ca mare făcător de minuni!

Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureștilor, ale cărui moaște se află în Catedrala Patriarhală (27 octombrie).

Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureștilor – drumul spre sfințenie…

Sfințindu-se printr-o viață plină de asceză, petrecută în obște și într-o peșteră, Sfântul Dimitrie cel Nou a știu când este vremea să treacă la cele veșnice, trupul său fiind descoperit printr-o minune și continuând să facă minuni.

Născut în secolul al XIII-lea, în satul Basarabov (în Bulgaria atunci), Sfântul Dimitrie cel Nou a fost atras de calea monahală încă din pruncie, postind și rugându-se. Călcând peste un cuib de păsări și strivind puii, a stat trei ani desculț, îndurând frigul și arșița.

Călugărindu-se apoi și învățând tainele ascultării, și-a făcut locaș în pustie, plângând zi și noapte. Știind de dinainte ziua în care avea să moară, s-a întins între două lespezi și a trecut cu pace la cele veșnice.

Scos, după trei veacuri, de o inundație, trupul a fost purtat de un curent, până când sfântul s-a arătat în vis unei fetițe chinuite de un duh necurat și care i-a promis că o va tămădui, de va merge la râu. Descoperit, a fost purtat cu mare cinste până în Basarabov, continuând să facă minuni.

Mutate încă o dată, pentru a nu fi profanate de turci, sfintele moaște au fost lăsate la București, fiind așezate în Catedrala Mitropolitană.

În fiecare an este prăznuit timp de trei zile, mulțime de oameni adunându-se în pelerinaj, pentru a se închina și a simți mireasma ce iese din trup.

Nevoințele duhovnicești ale Sfântului Cuvios Dimitrie Basarabov.

Într-una din zile a părăsit lumea, cu toate ale ei, și „luându-și crucea”, s-a călugărit într-o mănăstire din apropiere. S-a așezat într-o peșteră, săpată în stâncă, pe malul râului Lom. Acolo a petrecut ani în șir în post aspru, înfrânare și rugăciune, izolat cu totul de lume și chiar de ceilalți monahi.

Cunoscând pe unii călugări din mănăstirile din apropiere, Sfântul Dimitrie a aflat de viața îmbunătățită pe care o duceau aceștia, departe de lume și de grijile ei. Pe măsură ce creștea cu vârsta și cu înțelepciunea, s-a trezit în el dorul după viața monahală, deși practicase și până atunci, poate fără ca să-și dea seama, cele trei „sfaturi” cerute oricărui călugăr: sfințenia vieții (fecioria), smerenia (ascultarea) și sărăcia.

Drept aceea, într-una din zile a părăsit lumea, cu toate ale ei, și „luându-și crucea”, s-a călugărit într-o mănăstire din apropiere. S-a așezat într-o peșteră, săpată în stâncă, pe malul râului Lom. Acolo a petrecut ani în șir în post aspru, înfrânare și rugăciune, izolat cu totul de lume și chiar de ceilalți monahi.

Nu se știe câți ani a trăit în această peșteră și nici cum își agonisea cele necesare traiului, după cum nu se știe nici data trecerii sale la cele veșnice. De un lucru putem fi siguri: că el a fost în permanență o pildă vie de aleasă viață creștină pentru ceilalți călugări și pentru obștea cea mare a credincioșilor!

@Stelian Gombos

https://doxologia.ro/

https://steliangombos.wordpress.com/