Sfinții noștri români

Da, din mila și dragostea lui Dumnezeu au avut loc 16 canonizări în ședința din vara anului 2024 a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, canonizări care urmează a fi proclamate, în mod solemn și festiv, în cursul și pe parcursul acestui an – 2025! Unii mărturisitori, alții mucenici, alții cuvioși! Cu toții în bucurie și (în) armonie în Împărăția Cerurilor și deosebiți rugători pentru sufletele noastre! A fost, atunci, o zi istorică!

O zi în care aveam bucuria de a realiza și conștientiza că acum avem împreună- rugători în ceruri alături de noi, fiind mulți dintre ei ostenitorii care au trăit pe aceste meleaguri și care s-au nevoit în mod exemplar și pilduitor, urmându-i, întru totul, exemplul Domnului nostru Iisus Hristos și al Sfinților Săi! Îi voi enumera aici și acum, cu bucurie și nădejde în rugăciunile lor pentru sufletele noastre:

1. Părintele arhimandrit Sofian Boghiu, starețul Mănăstirii Antim din București, cu titulatura: Sfântul Cuvios Mărturisitor Sofian de la Antim, cu cinstire în ziua de 16 septembrie;

2. Părintele Dumitru Stăniloae, profesor de teologie la Sibiu și la București, cu titulatura: Sfântul Preot Mărturisitor Dumitru Stăniloae, cu cinstire în ziua de 4 octombrie;

3. Părintele Constantin Sârbu, cu titulatura: Sfântul Preot Mucenic Constantin Sârbu, cu cinstire în ziua de 23 octombrie;

4. Părintele protosinghel Arsenie Boca, cu titulatura: Sfântul Cuvios Mărturisitor Arsenie de la Prislop, cu cinstire în ziua de 28 noiembrie;

5. Părintele Ilie Lăcătușu, cu titulatura: Sfântul Preot Mărturisitor Ilie Lăcătușu, cu cinstire în ziua de 22 iulie;

6. Părintele ieroschimonah Paisie Olaru, duhovnicul Mănăstirii Sihăstria, cu titulatura: Sfântul Cuvios Paisie de la Sihăstria, cu cinstire în ziua de 2 decembrie;

7. Părintele arhimandrit Cleopa Ilie, starețul Mănăstirii Sihăstria, cu titulatura: Sfântul Cuvios Cleopa de la Sihăstria, cu cinstire în ziua de 2 decembrie;

8. Părintele arhimandrit Dometie Manolache, cu titulatura: Sfântul Cuvios Dometie cel Milostiv de la Râmeț, cu cinstire în ziua de 6 iulie;

9. Părintele arhimandrit Serafim Popescu, starețul Mănăstirii Sâmbăta de Sus, cu titulatura: Sfântul Cuvios Serafim cel Răbdător de la Sâmbăta de Sus, cu cinstire în ziua de 20 decembrie;

10. Părintele Liviu Galaction Munteanu, profesor de teologie la Cluj-Napoca, cu titulatura: Sfântul Preot Mucenic Liviu Galaction de la Cluj, cu cinstire în ziua de 8 martie;

11. Părintele arhimandrit Gherasim Iscu, starețul Mănăstirii Tismana, cu titulatura: Sfântul Cuvios Mucenic Gherasim de la Tismana, cu cinstire în ziua de 26 decembrie;

12. Părintele arhimandrit Visarion Toia, starețul Mănăstirii Lainici, cu titulatura: Sfântul Cuvios Mucenic Visarion de la Lainici, cu cinstire în ziua de 10 noiembrie;

13. Părintele protosinghel Calistrat Bobu, duhovnic la Mănăstirea Timișeni și la Mănăstirea Vasiova, cu titulatura: Sfântul Cuvios Calistrat de la Timișeni și Vasiova, cu cinstire în ziua de 10 mai;

14. Părintele Ilarion Felea, profesor de teologie la Arad, cu titulatura: Sfântul Preot Mucenic Ilarion Felea, cu cinstire în ziua de 18 septembrie;

15. Părintele protosinghel Iraclie Flocea, exarh al mănăstirilor din Arhiepiscopia Chișinăului, cu titulatura: Sfântul Cuvios Iraclie din Basarabia, cu cinstire în ziua de 3 august;

16. Părintele protoiereu Alexandru Baltaga cu titulatura: Sfântul Preot Mucenic Alexandru din Basarabia, cu cinstire în ziua de 8 august. Bucurați-vă neîncetat, sfinților, pururea rugători pentru sufletele noastre!

Sfinții Români!

În fiecare an, în Duminica a doua după Rusalii și, nu numai, îi prăznuim, îi cinstim, îi evocam și invocăm pe toți sfinții noștri români, știuți și neștiuți, cunoscuți sau ne(re)cunoscuți încă, în mod oficial, mai ales! Și, sunt mulți sfinții noștri, și sunt minunați, impecabili și deosebiți, datorită vieții lor exemplare, purtării lor pilduitoare, curajului lor apologetic și mărturisitor, zelului lor misionar, capacității lor de jertfă și de sacrificiu, demnității lor incontestabile, smereniei lor indiscutabile, nevoințelor nenumărate, rugăciunii lor îmbelșugate, făpturii lor rodnice, puterii lor ascetice, faptului că au vorbit prin tăcere, au rostit prin rugăciune si au cuvântat prin faptă!

Viețile sfinților noștri, consemnate, între mulți alții, de vrednicii slujitori ai Bisericii, catedrei teologice și monahismului românesc, Nestor Vornicescu Mitropolitul și Academicianul, Antonie Plămădeală Arhiepiscopul și Mitropolitul Bartolomeu Valeriu Anania Cărturarul și Mitropolitul Nicolae Corneanul Mitropolitul și Patrologul Mircea Păcurariu Profesorul și Academicianul precum și Ioanichie Bălan Aghiograful și Arhimandritul, au descris și prezentat multe și diferite vieți și diverse chipuri de sfinți, începând de la cei daco – români pana la cei sfinții noștri contemporani, ai închisorilor sau temnițelor comuniste din secolul XX, așa încât avem un calendar și un sinaxar românesc remarcabil care, încă, (mai) așteaptă completarea și rotunjirea ori desăvârșirea lor cu alte nume de vrednici, veritabili și autentici sfinți ai neamului nostru românesc!

Da, pe ei, pe toți, cu prinos de cinstire, evlavie, admirație, respect și recunoștință, îi sărbătorim și prăznuim în această Duminică Sfântă, precum și la zilele lor de pomenire, căci ei toți sunt daruri, roade și lucrări, concrete, complete și desăvârșite ale Harului Duhului Sfânt, care au viețuit în tot pământul poporului nostru românesc drept slăvitor creștin! Da, ei, astăzi, adică, altfel spus, și astăzi, în vremurile noastre contemporane, sunt niște adevărate borne pe harta spiritualității noastre ortodoxe și românești, de netăgăduit, sunt niște pilde, repere și exemple, morale și duhovnicești, de o importanță și de o rezonanță incontestabile ori de o valoare inestimabilă! Între altele, de ce ne impresionează ei, pe noi, astăzi?!

Pentru caracterul lor, pentru seriozitatea și sinceritatea lor, pentru neatârnarea lor decât, numai, de Dumnezeu, pentru cinstea, onestitatea și corectitudinea lor, pentru asumarea și responsabilitatea lor, pentru curajul și bărbăția lor, pentru cumințenia și simplitatea lor, pentru dragostea și atașamentul lor față de valorile eterne și perene ale acestui neam și popor, pentru osteneala, abnegația și râvna lor și, pentru multe alte calități, fapte, învățături, lucrări și virtuți!

Da, cândva, tot pământul, toți munții noștri și închisorile noastre adăposteau o mulțime impresionantă de nevoitori, asceți și pustnici, de călugări, intelectuali, clerici și, oameni cu viață curată și sfântă! La noi, mănăstirile, schiturile, bisericile de mir, enorie sau parohie, orașele, comunitățile și satele noastre au fost pline cu și, de sfinți, după cum au fost și pușcăriile noastre comuniste!

De aceea, se cuvine să-i pomenim, să ne rugăm lor, să le urmăm credința, să le citim viețile, să le purtăm numele și, să le preluăm, să le moștenim și să le transmitem, mai departe, renumele, să-i luăm drept ocrotitori, îndrumători, formatori și călăuzitori, spiritual – duhovnicești, ai noștri, cu timp și fără timp, în tot locul și în tot ceasul, noi fiind apărători și mărturisitori ai lor, în aceste vremuri de volbură spirituală și confuzie ori polarizare sau dezorientare totală!

Lor, așadar, li se cuvine toată cinstea, evlavia și prețuirea acum și pururea și, în vecii vecilor! Amin! Sfinților ai lui Dumnezeu, rugați-vă Lui pentru noi, păcătoșii, acum și, pururea și, în vecii vecilor! Amin!

Părintele duhovnicesc

S-a (tot) vorbit și s-a scris atât de mult și, atât de, multe, despre Duhovnic, Părintele duhovnicesc, despre valoarea și importanta paternității și filiației duhovnicești, despre rolul și rostul Duhovnicului în spiritualitatea creștină, în viata creștinului, mai ales, ca mentori, îndrumători sau formatori au și alte credințe sau religii!

Da, m-au întrebat, de curând, mai multe persoane, în speciali tineri, ce este, cine este Duhovnicul și, eventual, cum să îl caute și, mai ales, cum sa îl găsească?! Dincolo de recomandările generoase și referințele bogate, scripturistice, filocalice, teologice și patristice, le-am răspuns că, Duhovnicul este Părinte, Părintele meu duhovnicesc, eu – fiul său duhovnicesc, mă raportez la el, ca la un Părinte, și, nu orice sau oricare părinte ci, la cel duhovnicesc și, că merg la el, ori de câte ori simt sau am nevoie, după dezlegare, sfat, rugăciune și binecuvântare!

El – Duhovnicul, ca trimis ori delegat al lui Hristos – Dumnezeu, în Biserica Sa cea, „Una, Sfântă, Apostolică și, Sobornicească” îmi dă dezlegarea necesară în urma păcatelor spovedite, mărturisite de mine, cu regret sincer, și (po)căință adevărată, apoi, îmi dă tot sfatul cel bun cu privire la (re)întoarcerea, (re)venirea și (re)îndreptarea mea, se roagă pentru mine și, îmi dă binecuvântarea de a (re)pune început bun, vieții ți, viețuirii mele! Atenție: Duhovnicul nu este Hristos dar, este slujitorul și omul lui Iisus Hristos! Așadar, să merg la el, bine și, corect, știind că, deasupra lui, în spatele lui și, mai corect spus, dincolo de el, este chiar Iisus Hristos! Și, astfel, Duhovnicul, mă cercetează, mă îndrumă, mă povățuiește și, mă sfătuiește ca un Părinte iar, eu, vin la el ca un fiu, bineștiind că, „de vrei să te mântuiești, cu întrebarea să călătorești!».

El, mă iubește ca un Părinte, eu îl cinstesc ca un fiu, între el și mine este o relație, reciprocă, de iubire paternală și filială, de respect, de prețuire si (de) cinstire, de recunoștință, apreciere și (de) admirație! Totuși, cu un singur amendament: să merg la el, către sau înspre el, bineștiind că, el, este slujitorul lui Hristos, slujitorul Bisericii, al Cetății divin-umane, hristice, pe care, „nici porțile iadului nu o vor birui!”.

În altă ordine de idei, știm, (re)cunoaștem că, trăim, într-o lume plină de suspiciune și (de) circumspecție, în care, cu greu mai putem dobândi încrederea în cineva și, totuși, în Părintele nostru duhovnic trebuie să o avem, ca în Iisus Hristos, cu o condiție, subliniez și repet: să nu-l idolatrizăm, să nu-l zeificăm, nu, ci să-i acordăm (doar) atenția, respectul, prețuirea, cinstea și ascultarea, cuvenite!

Atât, nimic mai mult, nimic altceva! Căci, (și) în viața noastră spiritual-duhovnicească, lucrurile ar funcționa, de minune, dacă am face: numai, ce trebuie, când trebuie, unde trebuie și, îndeosebi, cum trebuie! Da, altfel, spus, eu, noi toți, trebuie să îl iubim, să îl ascultăm și, să îl urmăm, pe Hristos iar Duhovnicul nu (va) face altceva decât că, ne (va) pune pe cale și, mai mult decât, atât, ne (va) (men)ține pe cale, pe singura și adevărată cale, cea veritabilă și autentică, care ne (va) duce și așeza, în cele din urmă, în, Viața cea, neapusă și netrecătoare, a Împărăției celei dumnezeiești, cerești, neînserate și veșnice, a Preasfinției Treimi – Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt! Amin!

Dr. Stelian Gomboş