Silvia Popovici – O tragediană fermecătoare

Silvia Popovici s-a născut la 7 mai 1933, în localitatea Fundata, jud. Brașov, într-o familie modestă, cu șase copii, ea fiind mezina. De mică a rămas orfană, având o copilărie chinuită, până când, o rudă milostivă a înfiat-o aducând-o la București. După absolvirea Școlii Centrale din Capitală (unde s-a remarcat prin recitarea poeziilor, fiind numită artista), a urmat cursurile Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică Ion Luca Caragiale din București, în compania unor colegi iluștri din promoția de aur 1956 precum: Amza Pellea, George Constantin, Constantin Rauțchi ș.a.

După finalizarea studiilor universitare, Silvia Popovici a fost repartizată la Teatrul Marin Sorescu din Craiova, iar după câțiva ani, timp în care a evoluat și la Teatrul Național din Cluj-Napoca a venit la Teatrul Național din București, unde a rămas până la sfârșitul vieții. De precizat că, atât în facultate cât și la începutul carierei artistice de la teatrele menționate, l-a avut ca mentor pe cunoscutul om de teatru, regizorul și profesorul Vlad Mugur, care a încurajat-o și i-a îndrumat pașii pe scenă.

De-a lungul timpului, Silvia Popovici a jucat în teatrele arătate în nenumărate piese românești și din repertoriul universal, din care voi exemplifica următoarele (oarecum în ordine cronologică): D’ale carnavalului, Articolul 24, Ofelia, Ce înseamnă să fii onest, Ultima generație, Ani de pribegie, O chestiune personală, Gâlcevile din Chioggia, Ecaterina Teodoroiu, Ifigenia, Calligula, Vis din noaptea miezului de vară, Fata fără zestre, Nimic nu se pierde, Tartuffe, Orfeu în infern, Cercul de cretă caucazian, Coana Chirița, Năpasta, Conul Leonida față cu reacțiunea, Gaițele, Hamlet, Regele Lear, Romeo și Julieta, Richard al III-lea, A douăsprezecea noapte, Trei gemeni venețieni, Despot Vodă, Avram Iancu (în 1991) etc.

Totodată, Silvia Popovici a fost distribuită încă din timpul studenției în numeroase filme românești precum: La mere (1953, filmul de debut), Bianca (1955), Ora H, Bijuterii de familie, Darclee (în 1960, primul de mare succes în rolul titular), Omul de lângă tine, Gioconda fără succes, Serata, Mușatinii (serial TV din 1971-1972), Constantin Brâncoveanu, Trecătoarele iubiri, Trepte spre cer, Întoarcerea lui Vodă Lăpușneanu, Stâlpii societății, Ancheta (1988), Enigmele se explică în zori (1989) etc. De asemenea, datorită vocii ei grave, inconfundabile, a fost solicitată să colaboreze la realizarea mai multor spectacole de Teatru Radiofonic, încredințându-ise roluri importante în dramatizări precum: Nud cu vioară, Coriolan, Pericle, Eroica, Trei surori, Fedra, Prima aniversare, Tinerețea lui Moromete, Evul mediu întâmplător (1990) etc.

În decursul timpului, pentru cariera ei artistică de succes, Silvia Popovici a primit mai multe distincții printre care și Ordinul Meritul Cultural acordat în 1971 la aniversarea a 50 de ani de la crearea P.C.R. În activitatea profesională era apreciată de colegi, critica de specialitate și public pentru talentul artistic, modul în care își pregătea rolurile, cu precădere de tragediană, manifestând seriozitate, perseverență, abnegație, fiind o prezență fermecătoare dată de înfățișarea fizică și ținuta impecabilă. În viața personală, Silvia Popovici era discretă ,căutând să stea departe de lumea mondenă și să evite cancanurile în care se implicau mulți colegi de-ai ei.

Era căsătorită din tinerețe cu demnitarul comunist Maxim Berghianu (1925-2005), ministru și în ultimul guvern din perioada Ceaușescu, cu care avea o căsnicie frumoasă, din care a rezultat o fiică Ruxandra, care nu a urmat o carieră artistică.

Căsătoria cu liderul comunist i-a adus fericirea conjugală dar și antipatia fățișă a Elenei Ceaușescu, invidioasă pe frumusețea și popularitatea artistei, care, la fel ca și în cazul Violetei Andrei (soția ministrului de Externe Ștefan Andrei) a ordonat să fie marginalizată, făcându-i multe și mari șicane, care au afectat-o profund. Spre sfârșitul anilor ‘80, Silvia Popovici a contractat o boală incurabilă, care, pe fondul afecțiunii psihice cauzate de atitudinea unor slujitori ai partidului și autorităților, au îndepărtat-o de scenă, agravându-i suferințele.

La data de 16 septembrie 1993, la doar 60 de ani, ca urmare a afecțiunilor de care suferea, Silvia Popovici a încetat din viață, spre regretul multora din cei care au cunoscut-o și i-au fost alături pe scenă și în societate. Rămâne în urma ei un model profesional, filmele și înregistrările audio și video ale unor piese în care a jucat, iar în memoria sa, scriitoarea și jurnalista de radio Doina Papp a publicat cartea Treptele iubirii – Silvia Popovici, apărută în anul 1999.

Horațiu Măndășescu