STRADA ZORILOR de Octav Lică

Atunci când pui pe hârtie amintiri, crâmpeie de viață, lumea ta și locuri dragi, mai cu seamă familia-elogiul ei – indiferent cât a fost de bună ori mai puțin bună, este de fapt o impunere de respect față de autor. Aici Lică Octav, cel ce este cunoscut ca poet, de data aceasta scrie memorii. Născut pe strada Zorilor, cartierul Ferentari, își amintește cu drag de bunicul tipograf, de fetele frumoase îmbrăcate (obligatoriu) în uniforme școlare, el mândru cu șapca de elev, unde vecinii care făceau provizii, ori bârfeau în fața porților.

De o descriere specială se bucură mama sa, o gospodină ale cărei preparate erau operă măiastră (autorul). Bucatele șiau schimbat menirea odată cu apariția frigiderului Fram. Bunica sa Marieta, o femeie fermă, nu ținea niciodată cont de părerile altora. Bun povestitor, Lică Octav, cu un ascuțit simț al umorului în scriere dar și cu un talent special în arta detaliilor, cu metafore pe măsură (pleoapele nopții închid întotdeauna conflictele zilei, iar țuica de prună devine elixirul dragostei).

Amintește cu haz despre bufetul La cățeaua leșinată de la răscrucea bulevardului Pieptănari, unde uneori ascultau un recital susținut de iubitul interpret Gică Petrescu, și unde palavragiii filozofarzi cu pretenții și ștaif erau amatori de scandaluri. Cu haz dar și cu ironie, ne face cunoscut faptul că cele mai disponibile daruri ale copilăriei, dudele, se găseau în curtea vecinului (familia Spânoche). Îl felicit pe autor pentru că deasupra tuturor povestirilor este un personaj o m n i p r e z e n t , și tuturor ne amintește de vremurile apuse și de copilărie.

Doina Bârcă