Terorismul internațional și efectele sale globale (II)

Dacă sursele americane de informații sunt demne de încredere, atunci componenta fundamentală a terorismului internațional contemporan este organizația Al Qaeda. Din multiplele surse americane deschise, printre care și „San Francisco Chronicle” Oficiul Internațional de Informații din Washington și altele, rezultă că organizația teroristă Al Qaeda s-a născut la Peshavar, localitate strategică din Pakistan, situată în apropierea trecătorii Kebir, care face legătura cu Afganistanul sub patronajul S.U.A., cu participarea directă a unui important număr de specialiști ai C.I.A..

La început aceasta s-a numit Maktab Al Khidamat (în traducere Oficiul pentru Servicii Speciale). Rolul acestui „oficiu” era recrutarea, înarmarea și instruirea de luptători, din toată lumea musulmană, pentru ducerea unor acțiuni de luptă împotriva trupelor de ocupație sovietice din Afganistan. În anul 1985, în fruntea „oficiului” a fost numit un om de excepție, recrutat și instruit de C.I.A. pe nume Osama Bin Mahomed Bin Laden, care a transformat , cu aprobarea C.I.A., „Oficiul pentru Servicii Speciale” în Al Qaeda. Prin intermediul acestei organizații S.U.A. a introdus în Afganistan armament și materiale de război estimate la circa 8 miliarde de dolari.

La încheierea războiului din Afganistan în anul 1988 Al Qaeda controla un efectiv de circa 50.000 de luptători proveniți din toate statele de credință musulmană, experimentați în acțiuni subversive, teroriste și de gherilă. Întorși în țările de origine, combatanții Al Qaeda au constituit filiale locale ale acestei organizații continuând acțiunile de recrutare și instruire de noi aderenți. În felul acesta Al Qaeda a devenit cea mai mare organizație teroristă transnațională a tuturor timpurilor, adică s-a „globalizat”. Luptătorii din Al Qaeda au luat parte la sângeroasele acțiuni teroriste din Algeria, Orientul Mijlociu, Bosnia-Herțegovina, Kosovo, Kenya, Mozambic, Filipine, Indonezia și din alte zone de conflict.

Filiala cecenă Al Qaeda ține în șah Federația Rusă din anul 1991, aplicându-i acesteia lovituri catastrofale. Organizația Al Qaeda a întors armele împotriva S.U.A. după războiul din Golful Persic (1990-1991) ca urmare a permanentizării prezenței trupelor americane în Arabia Saudită considerată de lumea musulmană drept „Țară sfântă”. Este vorba despre 24.000 militari, 200 avioane (F-15, F-16, F-117 Awacs) și 8 divizioane de rachete Patriot. Serviciile de informații ale S.U.A. au ajuns la concluzia că microcelule aparținând Al Qaeda (aflate în conservare) se găsesc pe toate continentele și în toate statele vizate a fi lovite.

În ceea ce privește lumea musulmană, Al Qaeda are filiale autonome bine structurate și înzestrate în 66 de state, totalizând peste 60.000 de combatanți. După aprecierile C.I.A. pe locul doi după Al Qaeda, cu orientare antisemită și antiamericană este organizația Hezbollah care operează cu precădere în Orientul Mijlociu. În anul 1983 aceasta a masacrat în câteva zeci de secunde un întreg batalion de infanterie marină american, aruncând în aer în toiul nopții clădirea în care acesta era cazat, în apropierea aeroportului din Beirut – Liban.

Hezbollah ar putea trece la atacuri pe teritoriul S.U.A. dacă situația din Orientul Mijlociu va continua să se înrăutățească. Autoritățile americane au în vedere și terorismul autohton, reprezentat de Alianța Națională și Națiunea Ariană, care pot provoca masacre în masă, așa cum a fost cazul sediului F.B.I. (Murah Federal Building) din Oklahoma City din anul 1995, încheiat cu 500 de morți și răniți.

Fără a exista certitudini în această privință se estimează că în cursul ultimului deceniu al secolului XX în lume operau peste 500 de organizații și structuri teroriste, dintre care circa 110 de esență naționalistseparatistă. Centrul mondial al terorismului islamic nu a fost niciodată Afganistanul, ci Pakistanul, unde se găsește nucleul de bază al conducerii Frontului Mondial Islamic.

Osama Bin Laden este doar unul dintre conducătorii acestui „front”, în rândul cărora cea mai mare pondere o au liderii religioși. Loviturile de la 11 septembrie 2001 împotriva S.U.A. au marcat trecerea de la terorismul modern la superterorism sau terorismul catastrofic. Societatea americană superdezvoltată și-a concentrat mari valori în anumite puncte nodale cum a fost World Trade Center, în scopul de a obține randamente și profituri maxime. Așa cum s-a demonstrat la 11 septembrie 2001, acestea pot deveni ținte pentru teroriști, cu efecte strategice paralizante și pierderi economico-financiare catastrofale. În cele două Turnuri Gemene erau concentrați peste 4.000 de specialiști de cea mai înaltă clasă din sfera comercială internațională.

World Trade Center înainte de a fi fost transformat într-un uriaș morman de ruine, era cel mai valoros obiectiv de pe suprafața globului. S-au făcut estimări potrivit cărora loviturile teroriste din 11 septembrie 2001 și efectele acestora asupra economiei americane și mondiale ar fi produs pierderi de circa trei trilioane (3.000 de miliarde) dolari. În același timp, experții în materie au estimat că pregătirea celor 19 teroriști care au produs dezastrele de la World Trade Center și Pentagon a costat câteva sute de mii de dolari adică mult sub prețul unui singur tanc (care poate costa între 3-5 milioane dolari). Pentru comparație, analiștii americani au evidențiat că pierderile S.U.A.

în Primul Război Mondial au fost de 24 miliarde dolari, cele din al Doilea Război Mondial de 300 miliarde dolari, iar războiul din Vietnam (1964-1975) 150 miliarde dolari. Rezultă că în urma loviturilor terorismului internațional de la 11 septembrie 2001, S.U.A. a suferit cele mai mari pierderi din întreaga sa istorie. Pentru acest motiv președintele G. W. Bush a considerat cele întâmplate la 11 septembrie 2001, nu acte teroriste, ci „acte de război”. De aici ar deriva „dreptul” S.U. A. de a declara război terorismului internațional, și de a-l purta „până la victoria finală” în cooperare cu „comunitatea internațională” sau singură dacă va fi cazul.

Specialiștii militari americani sunt încă conștienți că războiul împotriva terorismului ridică foarte multe probleme cărora nu li se poate găsi răspuns. După atacul de la Pearl Harbour din 7 decembrie 1941, americanii știau măcar unde se află Japonia și au acționat în consecință. După cum recunoaște însuși președintele S.U.A., G. W. Bush, în cuvântarea sa din 16 iulie 2002, „terorismul poate lua forme multiple, se poate ascunde în foarte multe locuri și este, de regulă invizibil”. Terorismul internațional nu este nici tangibil și nici cuantificabil. Nu dispune de un teritoriu propriu și nici de obiective de valoare pe care să le lovești.

Dacă este așa, atunci care este rolul pe care-l pot juca Forțele Armate ale S.U.A.., Trupele Terestre, Forțele Aeriene și forțele Maritime într-un război împotriva unui inamic invizibil? Analiștii politico-militari sunt unanimi în a recunoaște că portavioanele, diviziile mecanizate și de tancuri, rachetele de croazieră și chiar superbomba de 10 tone experimentată recent, nu au nici un efect asupra organizațiilor și structurilor teroriste. De pe urma intervenției militare americane în Afganistan declanșată la 7 octombrie 2001 organizația superteroristă Al Qaeda a avut foarte puțin de suferit. Atunci se pune întrebarea ce urmărește de fapt administrația S.U.A prin marile concentrări de forțe din zona Golfului Persic și din alte regiuni ale lumii?

Nu cumva, sub paravanul războiului împotriva terorismului internațional, S.U.A. urmărește să transforme supremația militară pe care o deține în raport cu restul lumii în avantaje economice unilaterale? O asemenea conduită nu va rămâne fără răspuns, chiar și din partea aliaților S.U.A. Analiștii politico-militari în majoritatea lor sunt convinși că terorismul internațional nu va fi descurajat de acțiunile în forță ale armatei S.U.A. care, în proporție de 85%, este folosită pentru „a proiecta putere” în afara granițelor S.U.A. La cel mai înalt nivel al administrației americane se recunoaște deschis că înainte de a fi „criminali sângeroși” teroriștii sunt actori strategici.

Acesta este un element de noutate absolută reflectând o anumită notă de respect față de combatanții terorismului internațional, care, în proporție de 85% s-au dovedit că au studii superioare. Aceștia au început a fi luați în calcul ca adversari redutabili. Ca mod de acțiune în plan strategic teroriștii vizează întreaga societate din țara ce urmează a face obiectul unor atacuri.

Descoperă vulnerabilitățile, studiază sistemele de apărare și pregătire antiteroriste și lovesc în locul și momentul ales de ei. Surprinderea este condiția fundamentală a succesului. În S.U.A. șocul provocat de loviturile teroriste de la 11 septembrie 2001 este departe de a se fi stins. După 200 de ani de sanctuar intangibil cum a fost S.U.A. de la Atlantic la Pacific, americanilor nu le vine să creadă că ororile războiului au ajuns și în propriul teritoriu. Analiștii Michael Walzer și James R. Rule, într-un studiu intitulat „Cinci întrebări în legătură cu terorismul” constată că societatea americană continuă să fie traumatizată, înspăimântată, buimăcită, paralizată, dezorientată și cu pierderi economice în creștere după dezastrul de la 11 septembrie 2001.

De la acea dată fatidică, cea mai gravă din întreaga istorie a S.U.A. americanii se consideră „O națiune în stare de război”. Cât va dura această stare nimeni nu știe. Libertățile democratice americane „unice” au trecut pe planul doi. De fapt, S.U.A. nu a declarat război terorismului internațional, ci a răspuns la declarația de război a terorismului fundamentalist islamic, făcută în anul 1998. Ossama Bin Laden, împreună cu alți lideri politici și religioși ai Frontului Mondial Islamic au dat ordin, printr-o sentință pronunțată de un „tribunal islamist” ca „musulmanii să-i ucidă pe americanii de orice fel, civili și militari, precum și pe aliații lor, oricând și oriunde acest lucru este posibil”. Administrația de la Washington a luat în serios acest „ordin” elaborând strategii interne și externe de răspuns.

Președintele S.U.A., G. W. Bush a definit războiul împotriva terorismului internațional ca fiind extrem de complex și de foarte lungă durată, în cadrul căruia, pe lângă forța militară, se va face apel la toate formele posibile de luptă – politice, economice, diplomatice, culturale, religioase, psihologice etc. În S.U.A. se cheltuiesc anual pentru securitatea internă circa 100 miliarde de dolari. În fața terorismului catastrofic, imprevizibil și incontrolabil, S.U.A. a fost obligată pentru prima dată în istoria sa, să-și elaboreze o Strategie Națională de Securitate Internă.

Aceasta este definită ca fiind: „Un efort național coerent de prevenire a unor atacuri teroriste în interiorul Statelor Unite, de reducere a vulnerabilității Americii față de terorism, diminuare a distrugerilor și refacere de pe urma efectelor atacurilor ce s-ar putea produce”. Pentru transpunerea în practică a Strategiei Naționale de Securitate Internă în S.U.A., după loviturile de la 11 septembrie 2001 a fost creat Departamentul Securității Interne, în care va fi concentrată puterea a peste 40 de agenții separate din acest domeniu. Noul departament va fi unul gigant cu peste 175.000 de angajați, amintind prin dimensiuni și concentrarea puterii de defunctul KGB. Această strategie abordează lupta împotriva terorismului ca pe un fel de „război al întregului popor american”. Toți americanii, de la ultimul individ, la Congres și președinte, la marile corporații particulare, trebuie să participe la această luptă.

Potrivit aprecierilor specialiștilor americani în materie, sectoarele din infrastructura națională a S.U.A., cele mai vulnerabile și cu cele mai devastatoare efecte în cazul producerii unor atacuri teroriste, sunt următoarele: agricultura (agroterorismul, generator de adevărată groază); alimentația populației; sistemul sănătății publice; serviciile de intervenție; guvernul și instituțiile guvernamentale; industria militară în toate componentele sale; sistemele de informare și telecomunicații (spațiul cibernetic); sistemul energetic național (centralele convenționale și nucleare, stațiile de transformatoare, magistralele de transport a energiei); sistemele de transporturi terestre, aeriene și maritime; sistemul financiarbancar; industria chimică; sistemul poștal; monumentele de artă și simbolurile naționale care pot afecta starea morală a populației. Cu cât un stat este mai dezvoltat, cu atât loviturile teroriste asupra acestor sectoare produc efecte mai catastrofice.

Iată de ce, specialiștii americani consideră că S.U.A. este cea mai vulnerabilă în fața unor atacuri ale terorismului internațional. Analiștii și politologii, alții decât cei americani, consideră că la 11 septembrie 2001 terorismul internațional a lovit S.U.A. și nu „lumea întreagă” așa cum pretind cercurile politice de la Washington și mai ales președintele G. W. Bush. În același timp, mai ales pe fondul reacțiilor administrației americane, toți analiștii sunt unanimi în a recunoaște că loviturile suportate de S.U.A. la 11 septembrie 2001 au produs efecte majore la scară globală.

Se apreciază că „11 septembrie 2001” va intra în istoria universală cel puțin pe același plan cu: Căderea Constantinopolului la 29 mai 1453, sub loviturile lui Mahomed al II -lea; Căderea Bastiliei la 14 iulie 1789; Căderea Palatului de Iarnă de la Sankt Petersburg la 7 noiembrie 1917; Alături de acestea a apărut și căderea World Trade Center la 11 septembrie 2001. Aceste evenimente au avut un impact imens asupra cursului istoriei, nu numai pe plan național, ci și internațional. Se pare că la fel vor sta lucrurile și cu „Căderea lui World Trade Center”. Colonel r. Florian Gârz-Analist politico-militar

Geo Călugăru