TRANSPLANTUL CARDIAC

Bolile de inimă reprezintă principala cauză de moarte a oamenilor din zilele noastre. Progresele medicinei în domeniul cardiologiei sunt considerabile, atât în planul diagnosticului, cât și al tratamentului. Se prelungește durata și calitatea vieții, dar, în final, se ajunge la un stadiu la care medicina nu mai poate oferi decât îngrijiri paliative. Adesea, starea gravă a inimii epuizate contrastează cu buna funcționare a restului organismului.

În acest moment, înlocuirea inimii profund deteriorate printr-un transplant cardiac oferă șansa unei reveniri spectaculoase. Era transplantului cardiac a fost deschisă de Christian Barnard în 3 decembrie 1967, la Cape Town, Africa de Sud. Deși intervenția este laborioasă, în prezent a devenit o tehnică curentă cu supraviețuire la un an de 90%. Desigur, este nevoie de un donator și de un primitor. Primitorul, conștient că își trăiește ultimele zile sau chiar ore, își pune toată speranța în acest transplant și rareori ezită. El se află, cum spunea Christian Barnard, în situația unui om atacat de un leu fioros pe malul unui râu în care se află crocodili. Singura șansă este să se arunce în apă, sperând că va ajunge la malul celălalt fără a fi mâncat de crocodili.

Potențialul primitor este înscris pe lista de așteptare, urmează un program special de evaluare și tratament de susținere a vieții. Lista de așteptare este însă foarte lungă, iar donatorii sunt rari. De regulă, se moare înainte de a se ivi un donator adecvat. Cel mai impresionant caz a fost al unei perechi de tineri îndrăgostiți. Pentru fată, transplantul de inimă era unica șansă de supraviețuire. Tânărul, diagnosticat tocmai atunci cu o tumoră cerebrală inoperabilă, înainte de a intra în coma finală, donează inima iubitei sale și, desigur, este eutanasiat în acest mod. Fata a supraviețuit. Love story, desigur. Cel mai mare furnizor de inimi de calitate pentru transplant era până de curând China, iar cumpărătorul de bază era Israelul un stat care investește enorm în asigurarea sănătății cetățenilor evrei.

În China există pedeapsa cu moartea (prin împușcare în ceafă) pentru fapte abominabile, cum ar fi crime în serie cu ucidere de copii, tăierea unei păduri, înalta trădare sau furt masiv din averea statului. Un progres absolut extraordinar în acest domeniu a fost realizat de o echipă de cercetători chinezi din Taiwan. Inima este menținută în funcție (bătând) pe timpul transportului până la implantare, fapt care crește considerabil calitatea acestui organ, până atunci oprit din funcție și congelat, procedee care deteriorează, în parte ireversibil, calitatea mușchiului cardiac, fibrele miocardice fiind incapabile de regenerare.

România nu are un sistem bine organizat în vederea transplantului de organe, îndeosebi de cord. Din acest motiv, chiar și destul de puținii donatori (de regulă, accidente de circulație, chiar dacă este domeniul în care deținem recordul european) nu ajung la cei care mor pe listele da așteptare. Este unul din puținele sectoare în care suntem exportatori.

De pildă, în anul acesta 2025, inima unui român mort la 31 de ani a fost expediată în Bulgaria, unde, la spitalul Sf. Ecaterina, din Sofia, a salvat viața unui bulgar de 41 de ani. În România s-au făcut în jur de 100 de transplanturi de cord, în timp ce la Bordeaux (Franța), unde am efectuat un stagiu, se făceau două pe săptămână. Este nevoie de un centru specializat în care să fie pregătiți cei aflați pe lista de așteptare și, mai ales, de un contract ferm cu Ucraina pentru livrare de organe de transplant, mai ales inimi, pe care frontul le furnizează din abundență. Echipe de prelevare operând în apropierea liniei de front ar asigura prelevarea, cel puțin de la mulțimea de români moldoveni din ținuturile românești incluse în Ucraina, ca o consecință a tratatului Ribbentrop-Molotov, pe care România îl dorește în continuare.

În schimbul cantității uriașe de arme pe care le livrăm Ucrainei, arme care își dovedesc eficacitatea prin uciderea unui foarte mare număr de ruși, am putea primi la schimb organe de transplant, ceea ce ar însemna un beneficiu economic enorm la bugetul de sănătate. Primitorul unei inimi transplantate poate duce o viață normală, poate face sport, iar o tânără femeie poate de naștere unui copil. Ministrul Sănătății ar putea salva un foarte mare număr de oameni cărora li s-ar reda sănătatea, răscumpărând astfel, (gândesc în spirit creștin) viețile țăranilor noștri care au fost împușcați pentru ”vina” de a se fi opus sovietizării agriculturii. Răscumpărarea păcatelor, așa cum a obținut grația divină tâlharul răstignit alături de Isus.

Desigur, faptele părinților nu sunt (juridic) imputabile copiilor, deși regimul comunist a procedat în cel mai apăsat mod pe prigonirea copiilor celor care i se opuneau. Cu toate că România a achiziționat costisitoarea aparatură necesară transplantului de cord, utilizarea acesteia se află la un nivel foarte redus: 70 de transplante de inimă la Târgu Mureș și doar 30 la București. Lungile liste de așteptare sunt un preludiu al morții, dacă nu apare inima unui donator. Bolnavul mai poate fi ținut în viață doar pentru o perioadă scurtă de timp, iar el trăiește cu speranța.

Au fost inventate pompe mecanice, alimentate electric, conectate prin tubulatură la aorta pacientului, dar soluția este cu totul temporară. Xenotransplantul suferă prompt respingerea imunologică. Și Christian Barnard transplantase o inimă prelevată de la un cimpanzeu, dar pacientul a supraviețuit doar o perioadă scurtă de timp. Din punct de vedere genetic, porcul este animalul care deține un genom surprinzător de apropiat de cel uman.

În toate centrele de chirurgie cardiacă valvele deteriorate, în special valva aortică, sunt înlocuite cu valve porcine, cu rezultate excelente. În prezent, se lucrează mult prin inginerie genetică la realizarea unei inimi porcine compatibile (care să nu fie respinsă imunologic). Nu orice pacient cu inimă epuizată poate fi inclus pe lista de așteptare. Vârsta este un criteriu de excludere existența unor alte boli grave, cum ar fi cancerul avansat sau unele infecții, imposibilitatea desprinderii de droguri sau de fumat, neacceptarea terapiei de recuperare, demența ș.a. Bolnavul trebuie să aibă la dispoziție un telefon mobil pentru cazul în care este chemat urgent pentru transplant. Se pot face și transplanturi combinate, inimă și plămâni, deci tot conținutul cutiei toracice, domeniu în care SUA deține performanța, sau inimă plus rinichi, pancreas etc.

Post operator bolnavul este ținut în secția de terapie intensivă, după care trece pe secție pentru ca, după externare, să intre într-un program de reabilitare prin care se urmărește refacerea capacității de efort. Ar trebui ca și la noi în țară să se organizeze un astfel de centru specializat, care să primească, din motive de rentabilitate și pacienți din alte țări, cel puțin din vecinătatea noastră. Terapia imunosupresoare expune pacientul la riscul unor infecții, și chiar la apariția unui cancer. Primul transplant de cord a reprezentat o aventură medicală de mare risc, acceptarea de către forurile științifice și etice medicale ar fi fost greu de obținut.

Este și motivul pentru care s-a efectuat în Africa de Sud. Ne amintim de persecutarea doctorului Burnei, un geniu și pionier al ortopediei. Merită amintite câteva detalii privind viața acestei mari personalități medicale care nu a primit totuși Premiul Nobel, ca și Nicolae Paulescu al nostru. Ca și fratele său, de asemeni chirurg, nu a stat departe de politică, luptând de partea binelui și cu credință în Dumnezeu. Mai mult, asemeni multor medici, s-a dedicat și literaturii, publicând o serie de cărți de mare interes. La noi, Asociația Medicilor Scriitori si Publiciști Români (AMSPR) se află în pragul desființării, din lipsa oricărui sprijin din partea Ministerului Sănătății sau al Colegiului Medicilor. Suntem afiliați și la Uniunea Mondială a Medicilor Scriitori, dar nu ne putem onora obligațiile. Cu totul alta este situația societăților similare de alte țări, mai cu seamă europene. Revenind la Christian Barnard, viața lui personală a fost destul de tumultoasă.

A avut trei căsătorii, din fiecare rezultând câte doi copii, și două divorțuri. Cea de-a doua soție, 19 ani, avea aceeași vârstă cu fata sa din prima căsătorie. Dacă printre politicienii noștri un astfel de periplu marital nu este neobișnuit, nu este același lucru într-o țară mai austeră în obiceiuri. Reținem faptul că medicina, practicată la nivel de performanță, nu exclude, ba chiar obligă (din datorie față de societate), la activitate politică, iar literatura, lectura (căci nu este alta mai prețioasă zăbavă), dar și literatura memorialistică a multor medici trecuți prin cumplitele închisori comuniste este o mărturisire de neocolit. Sunt absolvent al nobilei școli de medicină de la Cluj Napoca. Aproape toți marii dascăli ai acestei facultăți au militat politic (Iuliu Hațieganu, Eduard Pamfil ș.a.) și au trecut prin acele închisori. Ca și corifeii școlii ieșene sau bucureștene. Marii medici nu au pregetat să-i ajute pe partizanii anticomuniști din munți sau pe cei urmăriți de securitate.

La începutul acestei luni, de iunie 2025, Trump a mediat schimburile de morți si de prizonieri între Rusia și Ucraina. Rusia restituie Ucrainei 6.000 de trupuri de luptători cu vârste între 18 si 15 de ani. Ucraina va face la fel cu alte mii de morți. Prin recuperarea organelor vitale, fiecare tânăr mort prin împușcare poate salva mai multe vieți, cel puțin prin inima, ficatul și rinichii recoltați si transportați de urgență. Ar dispărea foarte lunga listă de așteptare a unui donator, majoritatea acestora încetând din viață înaintea transplantului salvator. În cazul inimii nu există altă soluție. Centrele de dializă interactivă care mențin viața celor cu insuficiență renală sunt foarte costisitoare. În condițiile aducerii masive, de pe front, a organelor provenite de la tinerii sănătoși care servesc drept carne de tun, majoritatea acestor centre de dializă s-ar închide.

Banii, sume enorme economisite astfel, ar fi dirijați către medicina preventivă. Un ministru al Sănătății cu viziune umanistă ar putea rezolva această problemă, în condițiile în care România se alătură statelor europene care doresc prelungirea conflictului militar ruso-ucrainean. Grație perfecționării imunosupresiei, dar și a tehnicilor chirurgicale, lista organelor transplantate s-a diversificat considerabil. De pildă, dacă o femeie fără uter (anomalie congenitală sau extirpare chirurgicală pentru o afecțiune severă) își dorește un copil al său, i se poate transplanta uterul prelevat de la o altă femeie (astăzi, în multe țări se pregătesc de război ambele sexe), în uterul transplantat se poate dezvolta. La nevoie, în acest uter se poate implanta un embrion obținut in vitro din ovulul femeii respective și spermatozoidul soțului, sau, dacă acesta este infertil, de la un alt bărbat, de regulă anonim.

Dacă unui bărbat care și-a pierdut testiculele i se transplantează un testicul, problema hormonală este rezolvată prin aportul de testosteron, dar spermatozoizii vor fi ai donatorului, care își va transmite caracterele sale în cazul în care se va naște un copil. În viață apar astfel de probleme dacă dorința familiei, îndeosebi a soției, este foarte mare.

De pildă, cazul Călin Popescu Tăriceanu: doamna Popescu, al cărei soț era steril, a fost prin bună înțelegere în familie, prietenul familiei, iar domnul Tăriceanu a asigurat fecundarea; iar astfel, viitorul premier a luat numele celor doi tați. De aici, dublul nume. Copilul este comoara familiei, altfel, la bătrânețe, lipsa copiilor se resimte mai cu seamă printru-un anumit fel de depresie. În încheiere, repetăm apelul adresat Ministerului Sănătății de a găsi calea cea mai bună și rapidă de rezolvare a crizei donatorilor de organe de transplant printr-un acord cu țările aflate în războiul din vecinătatea țării noastre, cel puțin prin repatrierea inimilor românilor care mor pe acest front.

Corneliu și Eminia Cornelia Zeana