Trasee montane spectaculoase I-Simfonia celor 9 Poteci Ecologice

Continuăm călătoria prin lumea traseelor montane din România, spații încărcate deopotrivă de frumusețe naturală, istorie și legendă. În acest număr, ne oprim în zona Moieciu de Sus, pentru a descoperi traseele eco montane care păstrează nealterat farmecul muntelui și liniștea locurilor de altădată.

De la fânețe seculare la creste panoramice, descoperă rețeaua de trasee care a transformat „Poarta Carpaților” într-un model de turism sustenabil.

Departe de zgomotul marilor stațiuni, acest colț de munte propune o altfel de aventură: ecoturismul. Aici, natura nu este doar un decor, ci un organism viu care trebuie înțeles și respectat. Prin eforturile Centrului de Ecologie Montană, zona a fost împânzită de o rețea unică de nouă trasee ecoturistice, fiecare cu propria poveste, marcaj colorat și lecție despre biodiversitate.

Fiecare potecă din rețeaua „Poarta Carpaților” a fost gândită pentru a ghida pașii drumeților fără a deranja echilibrul fragil al ecosistemului local. Indiferent de condiția fizică, există un drum pentru fiecare. Spre deosebire de traseele montane clasice, acestea pun accent pe peisajul cultural.

Când pășești pe T1 sau T3, nu ești doar un turist; ești un martor al modului în care omul a modelat muntele prin cosit manual și pășunat controlat, menținând una dintre cele mai mari diversități de plante din Europa. Panourile informative de pe traseu îți vor explica de ce este vital să nu rupi florile și să rămâi pe potecă: fiecare metru pătrat de fânețe adăpostește un mic univers. Unul dintre cele mai îndrăgite și frecvent parcurse trasee este cel care te poartă pe Culmea Bisericuței.

Pornind din centrul localității Moieciu de Sus, urmăm strada Valea Popii preț de aproximativ un kilometru, după care cotim la stânga și începem urcușul domol pe poteca ce șerpuiește printre fânețe. Drumul ne poartă peste pășuni largi, unde pașii se așează firesc într-un ritm tihnit, iar în depărtare ni se dezvăluie, maiestuoasă, creasta Pietrei Craiului.

După aproape o oră de mers, ajungem în punctul cel mai înalt al traseului, la 1.322 de metri altitudine La Bisericuță, un loc aparte, unde stâncile par a fi fost așezate asemenea unui altar natural. De aici, priveliștea se deschide amplu spre masivele Bucegi și Leaota, iar în zilele senine privirea poate ajunge până în Munții Iezer-Păpușa.

Traseul coboară apoi lin, conducându ne spre capătul străzii Bângăleasa. Fiind un traseu circular, revenim pe strada principală până în centrul localității. Întreaga drumeție durează aproximativ trei–patru ore și presupune o diferență de nivel de circa 400 de metri. Moeciu de Sus nu ne oferă doar o destinație de weekend, ci și o lecție despre cum ar putea arăta viitorul călătoriilor. Traseele ecoturistice sunt mai mult decât simple linii pe hartă; ele reprezintă respectul nostru față de munte și față de generațiile care vor veni.

Data viitoare când simți nevoia de o evadare, alege unul dintre „omuleții colorați” și lasă te condus în inima naturii. Vei descoperi că, uneori, cea mai mare bogăție nu se află la capătul drumului, ci în fiecare floare de colț, în fiecare talangă auzită în depărtare și în aerul curat care îți umple plămânii.

Cele nouă trasee ecoturistice, de dificultate medie, pot fi străbătute de-a lungul întregului an, oferind drumeților prilejul de a se bucura de natură în ritmul anotimpurilor, cu respectarea regulilor de bază ale turismului responsabil și ale protecției mediului.

Claudiu Sfetcu