Un sfârșit simbolic într-un an jubiliar – Papa Francisc!

În urmă cu 12 ani, în 13 martie 2013, eram în Roma atunci când a fost ales Episcop al Romei Cardinalul Argentinei de la Buenos-Aires cu numele de Francisc. Am văzut atunci, acolo ca, de altfel, în toată lumea catolică și creștină, emulația spirituală generală și entuziasmul universal al creștinilor, tineri și bătrâni, de pretutindeni!

Pe tot parcursul acestor 12 ani i-am urmărit activitatea prodigioasă din timpul pontificatului său rodnic și binecuvântat și am fost, permanent, impresionat de energia sa, de charisma lui, de misiunea, mărturisirea, propovăduirea și pastorația sa, dinamică, vrednică, veritabilă și autentică! L-am întâlnit, cu vie și sinceră emoție în mai/iunie 2019 la București, atunci când Suveranul Pontif a făcut o vizită excepțională în capitală, la Iași, Șumuleu Ciuc și (la) Blaj, eu văzându-l în două locuri: la Catedrala Mântuirii Neamului și la Catedrala Sf. Iosif din București!

L-am perceput și simțit a fi extrem de cald, de afabil și (de) amabil, deschis, dispus ori disponibil și, în același timp, foarte impresionat de primirea sinceră, caldă sau călduroasă de care s-a bucurat ori a avut parte peste tot, în toate locurile, clipele sau momentele acestui binecuvântat eveniment și deosebite ori speciale vizite! Da, va să zică, acum, la acest moment al trecerii sale în viața cea cerească și veșnică, putem vorbi despre Suveranul Pontif Francisc ca, despre un Papă încercat de multe, dense ori uriașe provocări ale modernității noastre târzii, dar și de cele din Biserică!

Un Papă din care omul împovărat de vârstă, de boli și de imensa responsabilitate pentru creștinătatea (catolică) a vremii sale, a vorbit tuturor pe același ton, cald, calm și blând al creștinului real sau realist care este „sare” și „lumină” pentru ceilalți prin faptele și cuvintele sale! Prin înțelegere, compasiune, compătimire, milă, îngăduință și iertare! Un Papă exemplar prin naturalețea și modestia sa netrucată și neprefăcută, prin mângâietoarea sa apropiere de oamenii simpli sau obișnuiți, prin înțelegerea adâncă ori profundă a singurătății lor și a însingurării unei lumi care pare să nu mai înțeleagă sensul mântuitor al relației concrete cu „celălalt”!

Un Papă care, ca și Sanctitatea Sa Ioan Paul al IIlea, a venit bucuros în România și a fost primit extrem de elegant și de călduros de către Patriarhii vremii lor – Teoctist și Daniel! Exemplu comun de creștinism real, curat, veritabil și autentic, universal și dialogal! Calea sinceră, simplă și realistă deschisă de către el, cea a apropierii înaltului cler de oameni, de oamenii obișnuiți ori comuni, a animării, însuflețirii și implicării Bisericii în societatea care nici nu mai știe că are nevoie de Ea, care nu simte (încă) pericolul regresării sau degradării în sălbăticia și pustietatea ori deșertul artificialului dezumanizant sau inuman și a falsificării Vieții, este calea spre Iisus Hristos, Dumnezeu – Omul, Părinte iubitor, nu conducător, lider, satrap ori dictator neiertător!

Sanctitatea Sa Papa Francisc va rămâne neîncetat și neîntrerupt extrem de viu și de prezent în viețile, mințile, inimile și sufletele noastre! Dumnezeu să-l odihnească în pace pe Vrednicul Său Slujitor! Veșnica lui pomenire din neam în neam! Amin! Hristos a Înviat din morți cu moartea pe moarte călcând și celor din morminte Viață dăruindu-le!

Amin!

Dr. Stelian Gomboş