UNIVERSUL TELURIC – Marilena Dumitrescu Enescu

Pe autoarea Marilena Enescu, eu o pot caracteriza citindu-i volumul așa: gând, dialog, dorință, înțelegere, viață. Universul teluric creat de ea, aduce cuvântul ca reprezentare generală, într-un areal unde noianul de vise nu se cer trăite neapărat, ci doar explicate, pentru că dorința și dorul nu sunt sentimente banale, ci nobile….

În aceste vise-idei, pot interveni jocuri intersectate de destine, unde discernământul este rațional, rece. Dorul iubirii este foarte bine cântărit: este prea scump, precum adevărul (expresia autorului). Acest univers este complex. El are imagini, vibrații, sinteze structurate în nuanțe de înțelegere pentru viață. De la adolescența de la care amintirile topesc sufletul, omul în vârful dorințelor, percepe cu blândețe îmbrățișările ca pe o consolare. Și totuși iubirea…Și totuși visul lumesc, la maturitatea adevărată, la timpul ei, dezvăluie înțelepciunea perceperii înțelesului vieții, care este capabilă de întâmplări și experiențe noi.

Neîmplinirea iubirii, îngheață sentimentele Minciuna este balansul între simțire și neadevăr (aceste expresii ale autorului pot fi considerate pilde, exemple de înțelepciune) În scrierea de față, odiseea iubirii din trecutul antic, aduce ca personaje, pe Homer, Ulise, Penelopa, Apollo, zeul artelor cu darul frumuseții, iar aceștia conduc la o simbolistică idealizată (îmi amintește de cartea Legendele Olimpului, voluminoasă ca Biblie pe care am citit-o în școala generală la Cervenia).

Respirând cuvinte, Autoarea îți alungă gândirile contradictorii, părtașă la îngemănarea ideilor de exprimare, așa cum copacul viu naște puterea pădurii. Și cum în viață nu poate fi numai, iubire, dor, bucurie, speranță, înțelepciune, frumos, uite că vin și nori de dezamăgire și cu tristețe amintește despre nebunii care conduc lumea, și pot transforma pământul într-o negură a tăcerii.

Doina Bârcă