Valerică Nițu

NIŢU, Valerică (12.11.1952, Ungureni-Dâmbovița), fiul lui Ioan şi al Gheorghiţei. Licenţiat în drept şi jurnalism, definitivatul în învăţământ la Universitatea „Babeş Bolyai”, Cluj-Napoca. Absolvent al Universităţii „Valahia” din Târgovişte, al Facultăţii de Drept şi al Facultăţii de Ştiinţe Juridice Sociale şi Politice, Specializarea Jurnalism, Masterat în Administraţie Publică Europeană şi Şcoala Doctorală, obţinând titlul ştiinţific de Doctor în Ştiinţe Economice cu tema „Reengineering în media românească”. Vicepreşedinte al Societăţii Scriitorilor Târgovişteni, membru al Asociaţiei Canadiene a Scriitorilor Români, al Societăţii Culturale Româno-Indiene, al Academiei Internaţionale„MihaiEminescu” şi al Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România.

Este fondatorul ziarului Impact, la sfârşitul anului 2000, şi unul dintre autorii Enciclopediei oraşului Târgovişte, 2011. Editorialist al revistei „Impact”. Este publicat în revistele de cultură: Luceafărul; Vatra Veche; Familia; Nord literar; Oglinda literară; Litere; Singur; Poezia; Pro Arme; Discobolul; Ramuri; Ex Ponto; Impact. În anul 1999 este director adjunct al săptămânalului „Oglindă dâmboviţeană”. Volumul „Secunda celestă” primeşte în 2012 premiul Societăţii Scriitorilor Târgovişteni.

În anul 2013 primeşte premiul „Opera Omnia” de la SST pentru volumul „Rescriu ce mi-a fost scris”, iar în 2017 Premiul „Grigore Alexandrescu – poezie” pentru volumul „Infinitul contrastelor”.

Scrieri: „Trăgând înapoi o noapte”, Slatina, 2008; „Polen de gând albastru”, Târgovişte, 2009; „Plouă în hohote”, Târgovişte, 2010; „Pereţii cuvântului”, Bucureşti, 2011; „Fluier de anotimp”, Târgovişte, 2011; „Despletitele dimineţi”, Târgovişte, 2011; „Ciclul eu-lui”, Târgovişte, 2012; „Salvat de un mugur”, Târgovişte, 2012; „Secunda celestă”, Târgovişte, 2012;

„Ultimul impact”, Târgovişte, 2012; „Rescriu ce mi-a fost scris”, Iaşi, 2012; „Propriu-mi carusel”, Târgovişte, 2013; „Cana stropului de vin”, Iaşi, 2013; „Buzunarul timpului de la piept”, Târgovişte, 2013; „Culoarea timpului topit”, 2013; „Sentiment de noiembrie”, Târgovişte, 2013; „61 de ecouri din tăcerea scorpionului”, Târgovişte, 2013; „11 esenţe pentru T.”, Târgovişte, 2014; „Numele tău – floare de iris”, Târgovişte, 2015; „Infinitul contrastelor”, Târgovişte, 2016; „nu voi uita… să nu uit”, Târgovişte, 2017, „Ortografia vieţii trăite NU şoptite”,

Târgovişte, 2018; „Refugiu cu chip de femeie”, Târgovişte, 2018 „Metaforedinpalmacerului”,Târgovişte,2019;„Elegie cu chip de scorpion”, Târgovişte, 2020; „Secunda eului ales călător”, Târgovişte, 2021; „Enigmele poetului rebel, Târgovişte, 2021; „Reflecțiile scriitorului boem”, Târgovişte, 2022;

„Destinul jurnalistului misterios”, Târgovişte, 2022; „Libertatea de a fi Eu”, Târgovişte, 2023, „Tainele scorpionului bonom”, Târgovişte, 2024; „Jurnalul sinelui despre sine”, Târgovişte, 2025.

Antologii: „Insomnia cuvintelor”, Bucureşti 2010; „Târgovişte-Chişinău-Sankt Petersburg”, Târgovişte, 2012; „Meridiane lirice”, Adjud, 2012; „Poeme Haihui”, Cluj-Napoca, 2012; „Trup şi suflet”, Bucureşti, 2012; „Colecţia poezie contemporană”, Opera Omnia, Iaşi, 2013, „O altfel de istorie a literaturii române contemporane”, Târgovişte, 2013; „TârgovişteChişinău-Cernăuţi”, Târgovişte, 2017; „O limbă. Un neam” Antologie de poezie „Târgovişte-ChişinăuCernăuţi-Alba Iulia”, Târgovişte, 2018.

Autograf peste timp
Dinspre azi spre mâine voi rămâne o elegie,
pentru tine iubire, pentru Sinele din Sine,
poate că așa va fi să fie, acolo departe,
și aici aproape, în Parcul de la Chindie.

Ești în fiecare anotimp, pasiune și sens,
poveste fără sfârșit, Tu ești Eu, Eu sunt Tu,
o lecție de dragoste, un punct al unui magic „i”,
dragostea-n suflet e cuvântul din Cartea Destinului.

E vară târzie, soarele e la apus, metafora-i argintie,
ești frumoasă femeie, Eu sunt ca să fiu al tău,
trăirea care te știe, darul de la Dumnezeu,
divină elegie, mereu o rugă, pretutindeni sfântă solie.

Mă cheamă buzele tale să le împrospătez dorința,
senzualitatea este salutul lor în diminețile albastre,
tu ești sărbătoare, perlă a coroanei, fecunditate,
un dar celest, un colț de cer, propria-mi renaștere.

Îți mulțumesc femeie, izvor de bunătate, trăire de vis,
splendoare din culori, poveste dintre tăcere și șoapte,

ești parfumul florilor, iubirea de pe tabla de șah a
vieții,
testamentul cuvântului dintr-o sfântă cetate.

„Autograf peste timp”,
antologie a Eului, o trecere prin alt anotimp.

Prinde-mi mâinile la chindie
Din rămasu-mi spațial știut de Tine Doamne,
m-am stabilit în miezul cuvântului,
nu sunt pustiu lângă iubire,
sunt sămânța unui cuvânt,
gândul dintr-o carte
eul de departe.

Într-un tablou din pântecul luminii,
între mine și cuvânt îmbrățișarea trăirii,
te rog ceva, iubito,
lasă-mă să te strâng în brațe,
lin-lin,
spre casa apropierii de tine,
cu pasul mărunt,
acum când părul îmi este cărunt.

Cuprinde-mă în brațele zilei,
într-un poem al secundelor celeste,
în trunchiul cu muguri de sete,
și atâtea cercuri concentrice,
cu rădăcini împletite în prezent,
la chindie visul e permanent.

Lângă tine sunt libertatea nuanțelor,
din culoarea unui copac,
în tabloul vieții rămasul dintr-un peisaj,
jumătatea plină,
cealaltă jumătate a unui superb cerc,
a iubi este harul firesc,
nesfârșit,
atunci când există iubirea, Eul e desăvârșit.

Elegie cu chip de scorpion
Pe strada cu nume etern,
istoria și poezia, Chindia,
parcul tinereții, alt și alt vis nocturn,
amintiri, anotimpuri, divină-i rapsodia,
acolo sus în străvechiul turn.

Complicată-i regia unei piese de teatru,
este jucată-n două acte,
s-a rătăcit în propria-i teamă,
însăși actorul, însăși armonia,
de pe scena vieții din Parcul Chindia.

În gala de excelență e umbră/lumină,
ca mod de viață,
într-un bestseller cu enigme,
printre cuvinte sosesc,
sădesc o elegie și mulțumesc
prin rugă, înspre Înalt mă gândesc.

Alunec spre final,
mă ridic și pășesc,
mă odihnesc în banca cuvintelor,
îmi sprijin tâmpla timpului într-o fotografie
cu chip de scorpion,
simplă-i filosofia de weekend,
când elegia trăită se termină cu happy-end.

Iubire și vers, femeie imperială
Îți sărut mâna într-o simplitate perfectă,
la hotar de iubire nemărginită,
rodul minții se joacă dus-întors,
în ton cu bucuriile din taină,
o lumină lină.

În clipa dialogului multiplicat cu sine,
dorințele devin prezență vie,
poetul scrie-n surdină o elegie,
mereu o altă și altă pagină,
cu penelul din lumină.

Într-o logodnă a șoaptelor cu rostite solfegii,
se-nchid nopțile și dansăm melodia iubirii,
prin al timpului pas pe coperta cărții,
femeie imperială,
colierul vieții dintr-o clipă specială.

Mi-ai desenat harta destinului,
între coperțile vieții,
au fost ursite pe degetele nopții,
versurile de iubire plină,
sensul de mers spre lumină.

M-ai găsit între necuvinte o imagine târzie,
un gând încrustat în muguri de sete,
enigma sincerității dintre vârste,
scriu în acorduri de pianină,
pentru tine femeie, poem pentru lumină.

Doina Bârcă