VALORI BIBLIOFILE-Cărți și documente din Biblioteca și Arhiva ION C. ROGOJANU

Răsfoind paginile publicației „Săptămâna financiară” din 5 martie 2007, am descoperit titlul unei întrebări izvorâte dintr-o cât se poate de normală curiozitate: „Cât costă o ediție Eminescu?” Convins că simpla lectură, fie și cu voce tare, nu este suficientă, suport al dăinuirii în timp a conținutului acestui foarte important text, l-am transcris în fidela mea agendă pe care o am întotdeauna la mine, încât, pot reveni, ori de câte ori doresc asupra sa.

Prin urmare, îl transcriu exact cum a apărut în publicația pe care am amintit-o. ”Este greu, aproape imposibil, pentru orice om sau instituție, să facă o evaluare globală a tuturor „produselor” purtând marca Eminescu, de la publicarea primei sale poezii, în revista „Familia” a lui Iosif Vulcan (25.02.1866) până astăzi. Sunt 159 de ani de circulație neîntreruptă, în care numele său nu s-a estompat nici o clipă iar în toți acești ani, au apărut zeci de mii de cărți, ale multor mii de autori care s-au lăudat că l-au cunoscut pe Eminescu, au inventat amintiri cu el, l-au judecat, l-au adjudecat, l-au contestat.

A fost în 1989, o adevărată „luptă de baionetă” a lui I.C. Rogojanu cu comisia de evaluare a donației pentru a pune un preț decent cărților lui Eminescu, în special pentru primele ediții. Căci nemaiexistând în România, tradiția circulației valorilor bibliofile, responsabilii culturali de atunci aveau reflexul de a pune cărților preț de librărie „Nu puneți preț de 50 de lei unei valori de patrimoniu – le-a spus Rogojanu, pentru că eu vi le donez, nu vi le vând. Cărțile acestea nu sunt în circulație, ele au o valoare documentară și istorică uriașă”.

Cu mari eforturi, o ediție Maiorescu a „Poesiilor” lui Eminescu a fost evaluată, în 1989, la 1000 de lei. Grație acestui început, un asemenea volum a ajuns acum la 2000 de dolari. Iar dacă în perioada aceea, cursul leu/dolar era cam de 20 de lei, înseamnă că o asemenea carte fusese evaluată la 50 de dolari. De unde rezultă că valoarea de piață a lui Eminescu a crescut de 40 de ori.

În intervalul 24-27 octombrie 2007, fiind invitat să particip la Salonul internațional de carte juridică, civică, polițistă și administrativă, ediția a XI-a, organizat de Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Direcția Generală de Informare și Relații Publice, o parte distinctă în cadrul acestuia a constituit-o Expoziția de carte și documente rare cu subtitlul „Valori Bibliofile – Cărți și documente din Biblioteca și arhiva ION C. ROGOJANU”.

Despre acest expozant, domnul chestor principal dr. Lazăr Cârjan, director general al Direcției Generale de Pașapoarte a consemnat: „În materie de Eminescu, Ion C. Rogojanu, este creatorul Fondului documentar „Mihai Eminescu”, găzduit de Biblioteca Județeană Botoșani”. În mare știam câte ceva despre „Biblioteca Eminescu – un proiect unicat, devenit realitate grație iubirii sale de poetul național. Avându-l în fața mea, pe făptuitorul excepționalei întruchipări, pe distinsul Ion C. Rogojanu l-am provocat să mi se destăinuie și prin mine celor ce vor citi revista în care-l voi publica. Păstrând reportofonul din perioada 1990- 2001, când am fost redactor principal la cele două publicații ale M.I. „Poliția Română” și „Pentru Patrie” la compartimentul Cultură, l-am pus în funcțiune.

Și-a făcut datoria. Multe din cele pe care le-am aflat, le-am transcris întocmai, cucerit și de harul său de povestitor. „Mi-a fost dat, când am împlinit zece luștri de viață, în anul 1989, să dăruiesc unei instituții de specialitate a statului român o bibliotecă Eminescu. Juridic fapta este numită donație. Constituirea acestui depozit de memorie mi-a fost inspirată, fără ca domnia sa să știe, de D. Panaitescu – Perpessicius.

În volumul I, Opera – Mihai Eminescu (tipărit în anul nașterii mele, 1939, al neprețuitei, dar perfectibilei sale ediții, ilustrul critic și editor preciza că nu a văzut cinci din cele unsprezece ediții de „Poesii” ale lui Mihai Eminescu, îngrijite de Titu Maiorescu, în timpul vieții acestuia: „Ediția a 3-a ne este cunoscută numai dintr-o notiță a lui Gh. Adamescu”. „Ediția a 5-a nu este cunoscută”.

„Ediția a 6-a, de asemenea, nu ne este cunoscută”, Edițiile a 9-a și a 10-a nu ne sunt cunoscute”. Toate cele 11 ediții, deci și cele amintite mai sus se află în donația făcută de mine. Am resimțit, ca toți cei care iubesc cartea nu ca obiect, ci ca o realitate spirituală, inexistența unui sistem organizat de informare la nivel național, în privința operei și exegezei eminesciene. În acest scop, propuneam, în anul 1988, crearea la Ipotești a Bibliotecii și Fondului Documentar Eminescu. Ofeream și nucleul: aproximativ 2000 de titluri, rarități iar unele chiar unicate.

Valoarea pentru cercetare și pentru istorii ale literaturii a multora dintre exemplarele „Bibliotecii Eminescu” donate de mine a fost relevată, prin viu grai sau în scris, de erudiți și cărți precum Liviu Rusu, esteticianul contemporan al lui Lucian Blaga, Șerban Cioculescu, Alexandru Piru, Virgil Cândea, Constantin Ciopraga, Marin Sorescu, Gheorghe Buzatu din România; Grigore Vieru, Nicolae Dabija, din Republica Moldova, Sumiya Haruya, din Japonia; Leon Volovici, din Israel; poetul Montri Umakijami, din Thailanda, cel care a descifrat în limba thai universul eminescian și alții …

O estimare a cărților și periodicelor donate, până acum, depășește 90 milioane lei. Valoarea de patrimoniu este, însă, inestimabilă.

CĂRȚI ȘI DOCUMENTE DIN EXPOZIȚIA DE LA MIRA

• Atheneul Român, Conferințe publice 1883 -1884, vol. I;

• Barbu Lăzărescu – Eminescu, om al cărții Comunicare prezentată în ședința solemnă din 14 ianuarie 1859;

• „Boerii moldoveni”, Iași, 1851 (la boierii căminari apare Gheorghe Eminovici);

• Dr. Docent C. Vlad – Eminescu din punct de vedere psihanalitic, 1933;

• N. Iorga – „Supt trei regi” istorie a unei lupte pentru un ideal moral și național, 1932;

• Arhivele Naționale ale României, Mihai Eminescu în documente de arhivă, Catalog, Coordonator: Marcel Ciucă, Buc. Ed. MI 2001;

• Lăcrămioarele învățăceilor gimnasiaști din Cernăuți la mormântul prea iubitului profesoru Arune Pumnul, 12/24 ian. 1866, Biblioteca Miorița;

• Institutul Ion Oteteleșeanu din Măgurele, Monografie de Ioan Slavici, membru corespondent al Academiei Române și director de studii al Institutului, București, 1906;

• Din Poesiele lui Andreiu Mureșan, Sibiu, 1861;

• Raport anual al societății academice socialliterare „România Jună”, în Viena, 1891;

• Cuvânt asupra Proiectului de organizare militară rostit de M. Kogălniceanu, președintele Consiliului de Miniștri în Ședința Adunării de la 7 fevruarie 1864, Bucuresci;

• Eudoxiu Cavaler de Hurmuzaki. Fragmente din istoria românilor Tomul întâiul, cu portretul lui Eudoxiu Hurmuzaki, Bucuresci, 1879, tradus de Eminescu și Slavici;

• M. Gaster, Ph. D. Rumanian Bird and Beast Stones, London, 1915;

• Omagiu lui Mihai Eminescu cu prilejul a 20 de ani de la moartea sa, Buc. 1909, Comitetul comemorării, Galați;

• Manuscris Maria Tereza Léon, Rafael Alberti, Pierre Seghees (despre Eminescu); • Partituri muzicale vechi pe versurile lui Eminescu;

• D. Murărașu, Eminescu și Oxerstiern, Extras din Revista Făt-Frumos, nr. 5, Octombrie, 1936, Cernăuți;

• România Jună (1871-1921), Cartea Semicentenarului îngrijită de Octavian Moșescu; • Mihail Eminescu, Nuvele, Iași, 1890, Ed. Șaraga;

• Prof. G. Hilt, Gramatica Limbii Române, București, în Tipografia Colegiului Național, 1858 (o posibilă semnătură M. Eminoviciu, Cernăuți);

• Mihai Eminescu, Poesii, București 1884, Prima ediție îngrijită de Titu Maiorescu, republicată în facsimil de Asociația Culturală Internațională a etniei române în centenarul trecerii în eternitate a Luceafărului poeziei românești, Viena,1989;

• D. Carapancea, comandantul sergenților de oraș Ploiești, curs complet de jiu-jitzu sau felul cum trebuie să te aperi și să lovești (1900);

• În Kalinderu, Din viața romană. Podoabele, toaleta și petrecerile unei elegante, Societatea înaltă pe vremea lui Pliniu cel Tânăr.

• Regulamentul organic, edițiile New York și Iași.

Geo Călugăru