Varianta bunăstării

Toată populația țării noastre dragi și de ce nu și cei din afară își doresc să trăiască dacă nu în bogăție, un termen depășit de istoria recentă, măcar într-o oarecare stabilitate. În orice ecuație contabilă cu cele două componente, activ (ce poți aduna, câștiga) și pasiv (cheltuieli evident) trebuie să existe în principiu un echilibru. Dacă produci ceva mai mult (în care nu intră statul român) plătești un impozit oarecare ori investești, dacă nu, împrumuți cu dobânzi generate de scorul tău de țară, cum se spune; dacă ești pe picioarele tale dobânzile sunt mici, dacă ești slab, evident acestea sunt mari.

Tabloul intern, pe acest segment, arată că peste 50 % din primării cer bani de la buget, spre susținerea lor. De ce? Că nu au aplecarea și nici nu vor ca să valorifice resursele locale ori să atragă investitori spre a îndestula bugetul local. Ies în față cei performanți că nu sunt de acord cu unele restructurări, pe care unii deja le-au făcut, dar și perdanții ies în stradă să vocifereze, așa la grămadă.

Aici trebuie separate apele cum se spune, este necesară o altă agregare a structurilor administrative din teritoriu, astfel că adăparea la bugetul central să fie punctiformă și cu returnarea valorilor către furnizorul de binefacere. Statul nu se poate împrumuta la infinit spre susținerea unor entități din teritoriu care nu au niciun fel de aplecare spre rentabilizarea lor ci doar ieșiri în stradă.

Modelul economic al structurilor administrative din ultimii 30 de ani, cu primării, Consilii Județene ori societăți comerciale ale statului, falimentare, trebuie de urgență restructurat din temelii și dacă se poate imediat și fără comentarii. Că tot avem specialiști în materie, actualul șef al ANAF pune problema autoconsumului, că gemul făcut în gospodărie, murăturile, porcul de Crăciun ori o pastramă de oaie din gospodărie nu poartă TVA și ca atare bunicii/bunicuțele sunt evazioniști.

Da, în creierul unora aflați pe craca puterii este cam vraiște. Ce se întâmplă cu blocarea contribuțiilor către bugetul central de foarte mulți primari ori de președinți de Consilii Județene (unii cu iz penal), jafurile din teritoriu pe segmente aparținând statului (Romsilva, Poșta Română, CFR Marfă etc.) și multe altele pentru care în prezent nu răspunde nimeni. Pe aici pe colo își dau demisia dintr-un post de vârf și apar într-o altă structură a statului. Actuala coaliție reprezintă o sumă de interese electorale. Până la un anumit nivel, cel central evident, când actualul Guvern a trecut către soluționarea derapajelor la nivel local ori zonal, s-a lovit de rezistența aleșilor din aceleași areale.

Cei din teritoriu nu au capacitatea să discearnă între interesul local acolo unde ei au fost aleși și cel național care nu-i interesează. În aceste comunități locale (orașe, comune) conducătorii de acolo nu s-au preocupat în principiu pe mai niciunde spre a le dezvolta prin eforturi proprii, întinzând mâna la bugetul central, care între timp a devenit cât se poate de fragil; ne-a trecut glonțul pe la ureche spre a deveni o țară cu statut falimentar în anul 2025. Și cum nu era îndeajuns o serie întreagă de segmente/categorii sociale ies în stradă spre a reveni la sinecuri/valori care au fost acordate de mai toate guvernele de până în 2024.

Circulă insistent un fel de altă hartă a împărțirii României. Pare corectă și aici ar trebui ca această inițiativă să fie analizată. Rămân actualele județe evident, dar consiliile județene trebuie cuplate pe cele șapte zone plus Capitala/Ilfov în care să activeze coordonatori (nu aleși) stabiliți de către Parlamentul României, eliminându-se în acest sens structurile județene de putere, consilii județene, prefecturi, cu economii adăpate la bugetul național, dar mai presus de toate de a simplifica deciziile pe felurite domenii. La concret actualul Guvern a realizat că acum ținta principală o reprezintă bugetul național, aflat de luni de zile într-o continuă dispută. Prim-ministrul Ilie Bolojan apreciază că dacă o primărie nu-și poate plăti salariile, ea în fapt nu există, pentru locuitorii din localitatea respectivă.

Desigur acele UAT-uri care s-au complăcut ani de zile spre sinecurile guvernamentale (peste 1.800 din întreaga țară) acum este aproape imposibil spre a se restructura de la o zi la alta. Cum s-ar spune, ceva trebuie să se întâmple față de lentoarea (un termen delicat) cum au acționat în timp unele entități locale/zonale având la îndemână o sumedenie de obiective care ar fi putut fi valorificate sub felurite formule. Acele UAT-uri au stat pasive; poate unele dintre ele au lăsat în nelucrare eventuale posibile investiții pentru că nu au venit cei care să le ofere ceva sinecuri, cine știe.

În fine după luni de zile de contorsiuni politice a ieșit o reglementare care vizează acele faimoase reduceri din aparatul de stat, cel mai stufos probabil din UE raportat la numărul de locuitori. Posibile greve și alte manifestări stradale, generate de cei care urmăresc acest gen de aducere la normalitatea economică a țărișoarei noastre, pe care nu-i interesează acest amănunt, ci doar păstrarea acelor valori câștigate în timp. România a intrat în recesiune tehnică după ce timp de două trimestre PIB-ul scăzut cu 2%.

De fapt scăderea acestui indicator care asigură stabilitatea economică a început încă din 2024, perioadă în care s-au făcut cheltuieli nesăbuite. Măsurile luate de actualul guvern au determinat să nu intrăm în această recesiune cu consecințe pe toate planurile: creșterea dobânzilor la credite, blocarea angajărilor în mediul privat, creșterea prețurilor, limitarea fondurilor europene etc. În anul 2024 am avut un deficit de 9% din PIB. Acum fiind într-o perioadă de tranziție de la o economie de consum la una, să spunem de reabilitare economică, probabil și prin prisma celor peste 800 de milioane de lei excedent la buget din luna ianuarie, sunt preconizate direcții de dezvoltare pe mai departe.

Și aceasta s-ar circumscrie unor măsuri multiple de reformare a administrației publice prin eliminarea a 45.000 de posturi, bună parte din ele neocupate, dar și prin alte măsuri deja luate de eficientizarea aparatului administrativ central/zonal/local. Rămân domenii intangibile: cultura, sănătatea, apărarea, educația. Sunt o sumedenie de resurse care pot aduce bani la buget dar, fie sunt amânate ori trecute în derizoriu. Cum ar fi impozitarea construcțiilor neautorizate și aici aș adăuga și pe cei cu mașini foarte scumpe ori cu viloaie de milioane de euro care de fapt în acte nu le aparțin, dar le folosesc cu prisosință. Dar și cei (peste 40%) care nu-și plătesc amenzile de circulație în timp de 15 zile, urmând apoi a pierde dreptul de a mai conduce un autovehicul.

În plan extern poate fi remarcată vizita președintelui Nicușor Dan în SUA la invitația celui american Donald Trump. Deși nu am aderat la Consiliul pentru Pace inițiat și condus de președintele american, al nostru a putut să se exprime cât se poate de clar că avem cunoștințele necesare (cu relații foarte bune atât cu Israelul cât și cu palestinienii) de a ajuta Fâșia Gaza spre reconstrucție și normalitate. Că tocmai iarna a trecut și primăvara a venit, cu ceva soare, mărțișoare și ghiocei a început (era de așteptat) un conflict major și anume atacarea infrastructurilor militare (inclusiv cele posibil producătoare de rachete nucleare) de către armata americană și israeliană, cu lovituri precise eliminând fizic cea mai mare parte a conducătorilor iranieni în frunte cu ayatolahul Khamenei.

Repercusiunile vor fi devastatoare pentru mari zone planetare ținând seama că Iranul (sprijinit discret de Rusia și China) dispune de un uriaș arsenal pe lângă cei peste 93 de milioane de locuitori, foarte mulți tineri și apți de luptă. La aceștia se adaugă și 15 organizații ca fiind teroriste răspândite în mai tot Orientul Mijlociu cu finanțare iraniană (Al-Qaeda, Hamas, Isis, Al-Shabab, Houthi, Hezbollah etc).

Oricum acest declic istoric va influența nu numai economia zonală dar și pe cea globală. România are capacitatea de a gestiona repercusiunile acestui imens conflict, prin folosirea imediată a resurselor interne dar și a celor provenite de la Uniunea Europeană cu o condiție, să fie judicios folosite și atent monitorizate.

Florian Laurențiu Stoika