Victor Predescu – Un virtuoz desăvârșit

Victor Predescu s-a născut la Ploiești în 7 august 1912, într-o familie de lăutari de etnie romă, tatăl său Nicolae Predescu fiind un instrumentist vestit, iar fratele lui, Nicușor Predescu (1919-1986), devenind, de asemenea, un faimos violonist al vremii. Din copilărie, învață tainele viorii și contrabasului, cântând alături de membrii familiei la nunți și diverse evenimente private.

După absolvirea Conservatorului din București, Victor Predescu este angajat în Orchestra simfonică a Armatei unde evoluează sub bagheta celebrilor dirijori ai epocii interbelice Egizzio Massini și Alfred Mendelsohn. Se remarcă repede, devenind șef de orchestră în București, cântând alături de naistul Fănică Luca, Mia Braia, Rodica Bujor și alți artiști reputați, pe care îi și acompania în reprezentațiile lor. Având un talent deosebit și, la fel ca fratele său Nicușor, abordând mai multe genuri artistice, de la muzică populară, de petrecere, clasică și caffeconcert, Victor Predescu a cântat în perioada interbelică în renumite localuri bucureștene precum: terasa Cercului Militar, Athenee Palace, Colonadelor, Dorul Ancuței ș.a.

În anul 1940 a cântat alături de marele interpret al muzicii interbelice Jean Moscopol la Curtea Regală, iar în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, împreună cu alți artiști de seamă ai epocii, în spitale, pentru alinarea suferințelor răniților. În anul 1946 Victor Predescu a înființat orchestra de concerte Barbu Lăutaru, pe care a dirijat-o. Totodată a fost ales președinte al Sindicatului Artiștilor Profesioniști din România, care, în 1947 a inițiat și organizat concertul aniversar de 40 de ani de activitate ai muzicianului român Grigoraș Dinicu, spectacolul având-o ca principală vedetă pe Maria Tănase.

Din 1950, Victor Predescu se ocupă de organizarea nou înființatului Ansamblul Artistic Ciocârlia al MI, cu care avea să efectueze numeroase turnee în țară și în străinătate. Printre primii soliști de muzică populară ai acestui ansamblu, se numărau îndrăgiții interpreți Angela Moldovan (care a cântat cu măiestrie și romanțe), Aurelia Fătura-Răduțu, Ileana Constantinescu, Ion Cristoreanu, Benone Sinulescu ș.a. În paralel cu activitatea dirijorală de la Ciocârlia, din 1959, Victor Predescu a primit și conducerea Orchestrei Naționale de Muzică Populară a Radiodifuziunii, având ca principale obiective artistice înregistrările radiofonice și concertele în direct.

În cariera sa prestigioasă, Victor Predescu a cântat la vioară, a dirijat și a acompaniat mari interpreți români, inclusiv în turnee din Iugoslavia, Anglia, SUA și alte state ale lumii, repurtând succese peste tot. Dintre nenumăratele cântece nemuritoare din toate zonele țării interpretate singur sau împreună cu fratele său și orchestra pe care o dirija, amintim: Perinița, Sârba lui Ilie, Băsmăluța, Floricica, Drăgaica, Corăbeasca, Joc de doi din Banat, Bătuta de la Sulia, Alunelul dărăpănat, Joc din Moldova, Țarina de la Abrud, Ardeleana pe picior, Învârtita din Arad, Hora lui Dobrică, Jocul călușarilor, Ciuleandra, Sârba tot pe loc, Sârba în căruță, Hora staccato, Căruța poștei, Sârba din Muscel, Geamparalele, Breaza de la Comarnic, Ceasornicul, Valsul femeilor, Trubadurul, Mimi, Vals pizzicato, Bade pălărie nouă (din primul disc de muzică populară al Margaretei Pâslaru – 1964) și exemplele pot continua.

Pentru meritele sale deosebite, Victor Predescu a primit în 1954 titlul de artist emerit, iar în 1967 a fost decorat cu Ordinul Meritul Cultural, fiind apreciat de breasla profesională, de public și de critica de specialitate. La data de 27 decembrie 1984, Victor Predescu a încetat din viață, lăsând în urmă o carieră impresionantă și înregistrările sale muzicale, care, se ascultă și în prezent cu mare plăcere.

Horațiu Măndășescu