Vorbe de clacă

Expresia clacă este un cuvânt practic intraductibil. Clăcaș era cel care, din timpuri preistorice, era obligat să muncească pe pământul stăpânului. Claca de coasă, de pildă, în Veneția de Jos, din zona Făgărașului, din care au provenit primii strămoși de-ai mei era un obicei caracterizat prin munca în comun pe un anumit domeniu. Am pomenit acest amănunt pentru simplul motiv că, undeva pe la 1549 – februarie, un strămoș a fost înnobilat de către Rackoczi al II-lea.

De obicei, oamenii se adunau spre a strânge recoltele chiar în zile de sărbătoare; în sine întăreau spiritul de echipă, în special în comunitățile relativ izolate cum s-ar spune acum. Claca a fost un obicei străvechi plantat în mediul rural, ca un fel de muncă voluntară, dar și de agregare a caracterelor celor care fără plată se înhămau la această caznă. Urmau jocuri, dansuri ori alte obiceiuri care au parcurs temporal istoria acelor așezăminte. Tot prin clacă se asigura ori se rezolvau treburile de interes obștesc, cum ar fi amenajări diverse, reparații și multe altele spre sprijinirea mediului economico-social din acele entități, cum s-ar spune acum, arhaice.

Dacă ar fi să privim acum vijelioasa eră Trump, prin prisma noțiunilor noastre de clacă am putea face o serie de analogii spre a desluși ceva din acțiunile sale care, la prima vedere, par intempestive, bulversând mai toate statele așezate pe anumite aliniamente, dar și structuri (NATO, ONU) construite de aproape 80 de ani care acum în viziunea celor de la Casa Albă par a fi desuete, fără a veni cu ceva constructiv în schimb. Doar să fie demolate! Era Trump a început năvalnic prin cele peste o sută de Ordine Executive, asta la prima mână cu televiziunile aferente; pe la noi li se spun Ordonanțe de Urgență.

Că multe dintre ele s-au poticnit pentru simplul motiv că fiind lipsite de o analiză aprofundată, asta a făcut ca în prezent marele cuceritor să se mai potolească. Un far călăuzitor, chiar din campania electorală trumpistă, a fost încheierea păcii în Ucraina, în schimbul pământurilor rare pe care aceasta le posedă. S-a cam fâsâit inițiativa în cauză, că, de fapt, nu oferea și umbrela păcii. Ulterior Zelenski (Președintele Ucrainei) a lăsat-o mai moale și acceptă orice doar să se termine odată cu tărăboiul războiului. Actualii conducători ruși vor altceva și anume să fie la masa reîmpărțirii zonelor mondiale de putere. Ca o anexă ar fi crearea unui cordon de protecție spre a fi scoase din NATO țările care au aderat la acest tratat după 1997 (?) printre care și România.

Și aici se cam încurcă ițele că NATO, ante Trump a creat la noi cu valori uriașe de-o parte și de alta, alături de Polonia, o formidabilă linie de apărare față de o eventuală invazie rusească. În prezent, cabinetul Trump pare a abandona acest proiect, însă investițiile înglobate de zeci de miliarde de dolari nu pot fi lăsate de izbeliște așa cum a făcut predecesorul său, Joe Biden, în Afganistan. Cel din urmă, peste noapte, (cu mii/zeci de mii de aderenți interni care au crezut în visul american) trimiși de talibani în neant, alții umiliți oricum, femeile scoase din toate structurile acelui stat.

Și, domnule Trump, prin desființarea NATO, după aproape 80 de ani de existență v-ați gândit cum va atârna balanța puterii măcar în Europa? Că după al Doilea Război Mondial, Germania nu a avut voie să se înarmeze, iar acum brusc mai toate statele europene ar trebui să aloce 5% din PIB-ul lor pentru reînarmare. Mai vedem pe la ei că marele Musk cu reformarea sistemului administrativ stufos de acolo din State întâmpină contre ca și la noi de altfel, încercând într-un modprimitivdearevigora,cașilanoidealtfel,structurile statului anchilozat care durează de zeci de ani. Modul cum acționează, ca un mic dictator, șochează, atât pe americani, dar mai ales pe mai toți din lumea civilizată, așa cum o percepem acum. Și aici trebuie chemat la apel cel Musk:

Elon, la apel

Elon ai știința să ne spui
Cum de face cloșca pui?
Ești varză doar sfaturi dai
Degeaba că habar n-ai.

Musk cum ți se mai spune
Faci în perorații cazne
Oamenii de rând te cred un ins
Îi distrugi, știi, înadins

Fals ești că nu ai pregătirea
De conducător adevărat, sadea
Plutești zici, prin sfere-nalte
Pregătind falși eroi, încalte!

Să ne păcălești cu AI-ul tău
Constat acum că ești într-un hău
Și ne oferi că așa tu socoți
Nenorociri, dezastre și mulți boți.

Elon, lumea o privești de sus
Planul tău a cam apus
Cu căderi la bursă te-ai cam dus
Pare că nu mai ai nimic de spus

Ce tare, puternic și fălos ai fost
Din ce-ai zis nimic nu are rost
Știai economia din State pe de rost
Vedem că mai totul merge prost.

Hai, lasă-ne! Ești cam defazat
Prin ce-ai făcut pari un ratat
Ai băgat Statele-ntr-un păcat
Valea, mai ai multe de-nvățat!

Iată că acum, că este Peskov, ori Lavrov, iau atitudine față de eliminarea de la prezidențiale a lui Călin Georgescu. De când o țară autoritară, mă feresc să spun termenul dictatorială, vine nouă să ne dea lecții de democrație? Ba la rând vine și ursulețul (Medvedev) se aruncă și el spre decizia CCR. Măi ce tari suntem, de la de D. J. Vance și până la gruparea moscovită se interesează de alegerile din România. Iată că am devenit un fel de pol de interes mondial. Nervozitatea vârfurilor politichiei moscovite este acum (12 martie 2025) la un nivel maxim, de fapt într-un delir. De ce oare? Posibil că au investit în favoritul lor, care, ce să vezi, nu a ieșit pe locul pe care ei îl hotărâseră. Mă uit la doamnele, împinse în față, de media moscovită care alocă verbul cu furie proletară și reacții virulente centrat pe ce s-a întâmplat la noi.

Mai e un individ, Sovoliov, cum atacă tot, CCR, BEC amenințând pe televiziunea lor ocupată de propaganda anti România cu un fel de vagi represalii viitoare. Fără efect concret în prezent, dar mai știi?! Vine la rând și Dughin, ideologul Kremlinului care prorocește un război civil în România, după eliminarea lui Georgescu. Au plănuit ei ceva pe acest palier? Se pare că da, atenție la infiltrați ruși! Nene Dughin, eu ți-aș propune să te apleci spre decedata ta fiică, susținătoare ferventă a acțiunilor Kremlinului, să vezi că un parcurs al celei trecute în neființă, și care probabil ar fi avut o altă orientare, acum cam o lași în uitare.

Păcat, unde este unita familie rusească? Dar, oare, unde se află acum Evgheni Prigojin, care a sărit în aer cu avionul unde a fost înghesuit, că oricum trebuia să moară după marșul spre Moscova a brigadierilor adunați din Africa, precum al nostru Horațiu Potra a lui Georgescu, cu mercenarii lui să cucerească România. Pe ecran în piață la demonstrații văd oameni trecuți de-a doua tinerețe, cei mai mulți cu doar doi dinți în gură, înverșunați spre structurile statului român. În principiu au dreptate, chiar dacă nu înțeleg interdependența sistemică administrativteritorială. Oricum toți au devenit peste noapte doctori în drept constituțional. Și care ar cam fi reflexele spre țărișoara noastră pe care, în prezent, toți politicienii se chinuie cu promisiuni – multe dintre ele iluzorii – spre a accede la înalta funcție de Președinte pe 20 mai a.c.?

Dacă vedem acum, la propriu, cum funcționează claca mondială, avându-l reper pe domnul Trump ,este necesarmente să ne aplecăm asupra celei autohtone. Că acum sunt tocați pe toate posturile TV/on-line și altele cei care vor să devină Președinți ai României, nu este un demers inutil că toți au o grămadă de găuri în cașcavalul care se cheamă CV. Ba la o întrunire publică Musk cu o căciulă de cașcaval aruncată înspre gură cască care tâmp îl aplaudau, le-a promis (în Wisconsin) că, dacă va fi ales un alt procuror general, se va da mită colectivă un milion de dolari. De noaptea minții pentru acel unic stat – America – pe care am considerat-o în mentalul meu, un fel de far călăuzitor al autenticei democrații.

Câte imperii nu au sucombat căzând pe mâna unora care nu au înțeles cursul istoriei, dar vulgul și de ce nu boierii/protipendada de atunci i-au adulat spre distrugerea ulterioară a acestor structuri considerate impenetrabile! Urmând cumva modelul american care desființează printre altele Departamentul Educației, ceva ar trebui să se întâmple și pe la noi, deoarece celebra clacă a devenit, de fapt, o cloacă, ar fi de fapt o literă în plus și nimic altceva, dar cu ce semnificații?

Cum ar fi desființarea Ministerului Educației Naționale, Ministerul Culturii și Identității Naționale (de fapt, al inculturii), felurite agenții cuplate celor două care ar trebui să devină ONG-uri cu surse proprii de finanțare, nu de la buget și multe altele. S-a ajuns la finalul anului 2024 să avem o mare performanță în contextul în care fostul președinte taciturn a avut ca principal obiectiv România educată. La sfârșitul mandatului său am dobândit peste 50% analfabeți funcțional, iar cei care termină o formă de învățământ – fruntașii – fug în masă spre Occident, că acum America le cam pune piedici. Se cade ca politichia românească să regândească o formulă (existentă în vest) pentru ca extracția creierelor de la noi să înceteze ori să fie mult domolită, pentru că acolo sunt luați gratis.

Într-o conversație cam de clacă pe un post TV important, actualul președinte interimar, pe un fundal ciudat, spune că imaginea plânge. Indiferent de perorațiile interlocutorilor, rămâne un mare semn de întrebare, poate o retorică, de ce plânge imaginea din fundal? Cumva vede ceva spre viitor? Vom fi într-o situație delicată, când la Ialta, dar mai spre noi la Malta, țara noastră a fost abandonată atât de UK, dar și de marele Sam?

Cel din urmă pare a fi într-o altă dimensiune istorică pentru că nu prea știe unde ne aflăm ca țară, narativele lui J. D. Vance (vicele american) perorează liber despre noi. Dar el, în decembrie 2024, știa unde este capitala României înainte să vină aici? Discutam cu ceva tineri inteligenți și bine pregătiți, și față de retorica personajului de mai sus i-am întrebat dacă ei cunosc care este Capitala unei țări din SUA, de pildă Dakota de Sud; i-am surprins spunându-le că este orașul Pierre, cu 54.844 de locuitori iar Sioux Falls, la o populație de circa 160.000 de suflete, este cel mai populat oraș.

Au rămas muți, ca și J. D. Vance față de București pe care atunci neîndoios nu avea orientarea să îl identifice pe hartă. Și în alte domenii putem să copiem modelul american actual. Revenind la educație, că aceasta se clădește pe zeci de ani, ar trebui scoși în fața națiunii toți cei/cele care au distrus/avariat acest sistem. Trebuie cei ce au greșit să fie martelați mediatic fără a avea posibilitatea de a se apăra, că de fapt au dus în derivă creierele celor care, printre altele, vor prelua frâiele economiei, politichiei, cercetării, istoriei etc.

Din ministerul nou creat, acela al Educației trebuie îndepărtați rapid cei cu o vechime mai mare de cinci ani, că ei au contribuit alături de șefii lor politici la această catastrofă națională – educația. Dacă nu se vor găsi cumva modalități legale de a fi anchetați și duși prin: pușcărie, ajustarea pensiilor ori salariilor la minim pe economie și alte pedepse bine-meritate. România ca o pradă este un roman conceput de scriitorul Radu Theodoru, care îmbină memorii, dar și subiecte istorico-militare, științifico-fantastice, de aventură și chiar politice generate de meseria lui din tinerețe de aviator, luptând în al Doilea Război Mondial. Prezintă în această carte modul în care marile forțe mondiale: Franța, Anglia, Statele Unite au preluat portdrapelul desființării statelor naționale, cu granițele recunoscute (Trianon – Yalta) după al Doilea Război Mondial și până în prezent.

Atacă Oculta Mondială, sionismul în general, că a distrus granițe, popoare, ideologii, toate congruente de a sta la baza identității naționale a fiecărui stat. Este desigur o analiză, pot spune eu, vizionară a anilor 2020, ce avea să se întâmple nici peste cinci ani. Să luăm, așadar, pe rând succesiunea evenimentelor acum devenite istorie. Băgat la înaintare de grupul Georgescu, acest brav erou a ajuns la cei peste 100 de ani ai săi să fie batjocorit. Un alt subiect îl reprezintă cloaca internă din Justiție. Încrederea în justiție a scăzut permanent nu dintr-odată, ci în ani de zile. Nu avem motive să fim mulțumiți de modul în care funcționează această instituție. Au fost dosare răsunătoare în pachetul justiției, începând cu cel al Revoluției, nefinalizat nici până în prezent.

Vinovații pentru majoritatea morților (după 22.12.1989) peste 700, răniți fără număr; întregul sistem reparatoriu a eșuat. Ca de atâtea ori Înalta Curte a tot refuzat judecarea pe fond a cauzelor. La întrebarea lui Astalosz (șeful SRI de atunci) se adresa către Voican Voiculescu: oare am făcut bine că i-am împușcat pe cei Doi? Nu știu (a fost răspunsul), viitorul ne va lămuri, sau cam așa ceva. Pentru ei, viitorul nu a mai venit.

Mineriada din ‘90, nici acum nu s-a finalizat. Încă de pe atunci încrederea societății a scăzut constant, acum spre zero. Se zice că ar fi vreo trei milioane de dosare, vechi spre jumătate dintre ele, iar actuale merg constant spre așteptare. Judecătorii sunt la coada încrederii oamenilor și, de fapt, nu poți avea (mai ales atunci când la mijloc sunt mize) o altă atitudine, în care dosare relativ clare, pe toate treptele de jurisdicție câștigă cel mai ades, cel puternic. Personal, am avut câteva dosare care la fond păreau cat se poate de clare, cei tari (câțiva din afara țării) cu avocați bine plătiți, au câștigat.

Nu numai, ei la prăduială, eu am fost pus să plătesc costurile aferente; rușine justiție română. De mai bine de 20 de ani m-am resemnat. Ocolesc cât pot orice fel de acțiune în justiție chiar dacă trebuie să plătesc (nemeritat) felurite sume de bani, doar să nu ajung a mă judeca cu acele entități, publice, firme ori persoane. Într-o multitudine de cazuri (de ordinul miilor) judecătorii indiferent de nivel fond, apel, recurs după ce ei consideră că au soluționat speța, cu totul în afara unei minime și o justă condamnare, însoțită de necesarele condiții reparatorii, cei care au dat dreapta soluție dacă sunt la limita vârstei, se pensionează cu mișelești valori ori sunt mutați în alte zone, fiind însoțiți de aceleași metehne. Schimbarea procurorului sau judecătorului face ca dosarul să se ia de la zero. La pachet vin și dosarele care încetează din cauza prescripțiilor.

Hotărârile de prescripție în ultimii doi ani au condus la pierderea spre bugetul statului a peste 200 de milioane de euro. Prescripția, după părerea mea, ar trebui să funcționeze doar pe latura penală, iar cei care și-au însușit nemeritat uriașe valori trebuie să returneze prăduiala. De pildă, Marian Vanghelie (cu peste 30 de milioane euro) nu a mai venit la buget că a fost absolvit și de pedeapsa penală, dar cel mai grav, banii nu s-au vărsat la Ministerul de Finanțe. Suntem țara pe ultimul loc din Europa la recuperarea creanțelor legate de dosare penale. Prin decizii judecătorești, în ultimii 20 de ani, au primit bonusuri uriașe și pe mai departe s-au pensionat la 40-50 de ani cu valori absolut incredibile (cei care au administrat Justiția ca apoi să se reangajeze preponderent tot în sistemul public). O modalitate care funcționează în aproape toate structurile statului, generând o încordare națională alături de alte dezechilibre generate de cei care conduc și cei care sunt conduși.

La noi, acum, sunt cu totul alte contre, mai ales pe zona controversatelor alegeri prezidențiale față de respingerea pe linia BEC (Biroul Electoral Central) dar a CCR-ului (Curtea Constituțională) a candidatului Călin Georgescu, purtătorul de cuvânt al Moscovei vorbește de o încălcare a normelor democrației. O altă clacă care ne dezbracă. Mă întreb chiar știe ce vorbește? Cum spunem noi așa, are vorbele la purtător? Poate perora un reprezentant al așa-zisei democrații ruse, de fapt o dictatură, despre o autentică demonstrație pe care acei conducători de la Kremlin habar n-au cam ce este această instituție? De fapt după MRSO, în Rusia democrația este un fel de păpușă, prezentată în public cu nenumărate țepușe înfipte în ea. De acolo tot amenință Londra cu o armă nucleară. Au și ei o fixație, ba escaladează în media lor necesitatea de a fi atacată, se înțelege nuclear, o capitală vestică, în acest caz cea a Angliei poate din zona estică, Polonia.

De ce oare? Ce i-o fi apucat pe cele vârfuri ale politichiei ruse ca de ani de zile să amenințe Londra ca o țintă? De fapt această fixație ar trebui să intre în mentalul rușilor. La o eventuală acțiune de acest gen (refuz total să mă gândesc la un asemenea scenariu) țara în cauză, superdezvoltată, adică Anglia va lansa masiv un răspuns, tot nuclear. Este o inepție a celor care apar în mass-media rusă; concret ei vor să-și exacerbeze mușchii militari. Țara noastră înainte de ’90 a investit masiv înspre zona arabă (Irak, Iran, Libia și multe altele) și ce să vezi, vine un Sarkozy, atunci viitorul președinte francez, și îl execută pe liderul libian care i-a finanțat campania electorală ca el să iasă învingător. Este de noaptea minții că acel Ghadafi, prieten cu liderul francez, cel din urmă stabilindu-i execuția. Sarkozy acum se află într-o stare cu totul delicată spre a fi condamnat ori a fi liber.

Un individ abject, în condițiile în care campania sa electorală a fost finanțată de cel lider libian pe care l-a trădat și l-a trimis la moarte, el Sarkozy devenind apoi președintele Republicii Franceze. O uriașă măgărie nebăgată în seamă de nicio cancelarie europeană. Acel Sarkozy trebuia eliminat mediatic de pe întreg mapamondul și să fie martelat că folosinduse de Ghadafi, a ajuns președintele Franței. Este oare corect? Ca și acum acest Macron, ce în prezent nu are niciun fel de legitimitate, trebuie desigur trimis la groapa istoriei, dar se îmbățoșează ca fiind, de facto ,un fel de locomotivă a politicii externe a Europei. La acel sfârșit de februarie 2025, președintele Ucrainei, Zelenski, invitat la Casa Albă – Biroul Oval – avându-l în față pe Donald Trump (președintele SUA) J. D. Vance și alți membri marcanți ai cabinetului, l-a înfruntat într-un mod nemaiîntâlnit pe actualul președinte american.

O lume întreagă, stupefiată a asistat la jigniri și vorbe dure necuprinse în diplomație, nu atât la nivel mediu, nicidecum la nivel înalt. În mass media se spune că Donald Trump l-a dat afară pe Zelenski. Părerea mea este că i-a dat o tăioasă replică față de retorica ades suburbană a actualului ocupant al Casei Albe. De fapt, l-a chemat să semneze o declarație, pentru ca SUA să preia zăcămintele de metale rare și multe altele din Ucraina, fără să existe un plan de pace, care nici nu prea a fost schițat. Cred că este pentru prima oară în istoria Americii când un președinte american este pus la zid de către un alt șef de stat în ultimii două sute de ani. De fapt ,asistăm la un cutremur diplomatic de mari proporții, cel care l-a provocat fiind chiar Donald Trump.

Și aici nu trebuie să uităm preluarea de către SUA a unor țări/teritorii (Canada, Groenlanda, Cisiordania etc.) trâmbițată de domnia sa. Violența și aroganța statului american a cam speriat pe toată lumea (în afară de Ungaria), ținta lor fiind nu pacea, ci tranzacții de resurse și teritorii. Păcat! Zelenski a căzut într-o capcană, președintele american fiind profund implicat în siajul rusesc.

Comentariile sunt foarte abundente, de la faptul că Trump este un promotor al ideilor rusești și până la a fi numit un dușman al autenticei democrații pe care el o clamează că ar trebui să fie o țintă a întregii lumii civilizate. Imediat, rușii au atacat o serie de orașe ale Ucrainei, ținte fiind de fapt locații civile (blocuri, entități energetice) oricum ura ucrainenilor spre ruși este totală, cel puțin așa se prezintă pe mass-media românească. Dar nu, prin ultimele măsuri trumpiste, o lume întreagă pare a fi intrat într-un adevărat haos.

De la clacă la cloacă nu a fost decât un mic pas, iar acum, spre un fel de dezagregare a valorilor politico-economice gândite și aplicate de zeci de ani. De la acest război deocamdată economic să nu ne trezim și cu unul armat. Să ne ferească Dumnezeu de ce care sunt stabiliți să calce pe cadavre, pentru propriile interese, trufii ori ambiții!

Florian Laurențiu Stoika