ANUL INTERNAȚIONAL AL LUMINII

ANUL INTERNAȚIONAL AL LUMINII

11thInternational Conference “Micro-to Nano-Photonics IV- ROMOPTO 2015”
1-4, September, Bucharest

Anul în curs a fost desemnat de ONU ca “Anul Internaţional al luminii”, lumea ştiinţifică şi nu numai organizând evenimente patronate de „radiaţia optică”, România alăturându-se în mod firesc organizatorilor unor asemenea manifestări.
Între 1 și 4 septembrie, Bucureştiul a fost gazda unei noi ediţii a Conferinţei Internaţionale de Optică ROMOPTO 2015 ediţia a VIII-a, succedând seriei de conferinţe dedicate laserelor şi aplicaţiilor cu lasere iniţiate încă în anul 1982, când pe Platforma de Fizică de la Măgurele, în organizarea Institutului de Fizică şi Tehnologia Aparatelor cu Radiaţii, Universitatea Bucureşti, Facultatea de Fizică şi Politehnica Bucureşti împreună cu Institutul de Fizică Generală de la Moscova se desfăşura prima Conferinţă şi Şcoală Internaţională de Laseri şi Aplicaţii „SCILA ’82”, apoi „Trends in Quantum Electronics” ’85, ’88, şi din ’94, la iniţiativa Prof. Vlad Valentin, azi preşedinte al Academiei Române, începe seria de conferinţe ROMOPTO ’94, ’97, 2000, 2003, 2006, 2009, 2012, 2015.
Scopul conferinţei a fost de a oferi specialiştilor în domeniul opticii şi laserelor ocazia de a-şi împărtăşi experienţa profesională, a discuta rezultate recente obţinute, a stimula schimburile de opinii interdisciplinare, a evalua perspectiva unor noi aplicaţii. A ocazionat, de asemenea, discuţii la mese rotunde asupra unor noi perspective interdisciplinare. Coordonarea generală i-a aparținut academicianului Vlad Valentin, preşedintele Academiei Române, iar lucrările s-au desfăşurat în acest spaţiu ca for de excelenţă culturală.
Când aştern aceste rânduri rememorez aproape toate ediţiile precedente şi lungul şir de personalităţi din ţară şi de peste hotare care au participat la aceste întruniri ştiinţifice, prezentări, discuţii, controverse, începutul unor colaborări şi prietenii de durată, dar mai ales schimb de experienţă, noutăţi, propuneri, observaţii şi atâtea alte aspecte ce se zămislesc în acel misterios creuzet al cercetării ştiinţifice…..

Aceste conferinţe au fost posibile la iniţiativa unor tineri cercetători susţinute ştiinţific de Prof. Ioan Ursu, la acea vreme vicepreşedinte al „Comitetului Naţional de Ştiinţă şi Tehnologie” (CNŞT 1976-1989), prieten cu academicianul Mihail Alexandrovich Prochorov, laureat în 1964 al Premiului Nobel pentru fizică, pentru contribuţii în domeniul laserelor alături de Nicolai Basov, URSS şi Shallow şi Towsend, SUA. Ca tineri cercetători, aceste conferinţe au fost fără îndoială o ocazie de o deosebită valoare de a fi în contact cu nucleul ştiinţific mondial în domeniu, căci participanţii soseau atât din spaţiul Europei de vest, din China, din SUA, din India sau din Australia. Sesizam cum vesticii şi americanii erau curioşi să-i cunoască „face to face” pe cei cunoscuţi doar din cărţile de specialitate sau lucrările ştiinţifice, un Kaminski, Osiko, apoi marea şcoală de la Leningrad – Sankt Petersburg (Ostrovski) renumită şi azi.
Toţi colaboratorii lui Prohorov erau înalţi, blonzi ca nişte nobili din alte timpuri cu care puteai intra în discuţii direct la o ceşcuţă de cafea sau un pahar de vin, căci primul eveniment a durat aproape trei săptămâni (două şcoala şi apoi conferinţa)…
Bucureştiul era atunci un pod de legătură între occident şi Rusia, în timpul cortinei de fier. Prochorov obişnuia să fie în sălile de prezentare totdeauna când unul dintre colaboratorii lui, chiar şi cei mai tineri, aveau prezentări orale, pentru a-i susţine, sau îndrepta, sau să le sară în ajutor la solicitare de detalii. Orice conferinţă este până la urmă o adevărată şcoală pentru orice participant.
Neuitate sunt acele prime ediţii ale unor conferinţe internaţionale, în care veneam în contact cu marile şcoli naţionale de fizică, cu stilul de prezentare, cu toate aspectele şi tainele succesului ştiinţific, nu doar sub aspectul noutăţilor ştiinţifice, care se prezentau, dar şi cu stilul de prezentare pentru ca atenţia auditoriului să rămână activă şi interactivă, pentru că în definitiv marele succes constă în a stârni pe marginea unui subiect discuţii, controverse şi a împinge stadiul experimentelor, al modelelor matematice care modelează fenomenul fizic spre noi aspecte, spre noi abordări şi extensii. Cei ce prezentau primele experimente de obţinere a pulsurilor laser ultrascurte (Szolt Bor) sunt astăzi partenerii din Ungaria în proiectul ELI – Extreme Light Infrastructure, privind monitorizarea pulsurilor laser ultrascurte. Laboratorul „Metode optice în fizica nucleară” condus de profesorul Ion Agârbiceanu s-a dezvoltat la nivelul unui departament de laseri, dintr-un institut independent abordând mereu noi şi moderne probleme de cercetare aplicativă.

Azi, laserul este atât de răspândit în numeroasele aplicaţii din medicină, biologie, evenimente de „entertainment”, spectacol de lumină cu lasere de diverse frecvenţe, radiolocaţie, aplicaţii militare etc., etc. Să fi fost martor al tuturor acestor succesive realizări, la reuşitele experimentelor ce au permis, apoi, proiectarea şi execuţia unor instalaţii tehnologice care au funcţionat în regim de exploatare curentă a fost poate marea şansă a unor generaţii de cercetători în acest domeniu de mare spectaculozitate şi noutate al veacului trecut, debutând cu abordările teoretice a lui Einstein – stabilirea ecuaţiilor inversiei de populaţie până la modernele aplicaţii practice, din zilele noastre.
Experienţa ştiinţifică în domeniul laserilor şi aplicaţiilor obţinută în cadrul institutelor de cercetare de pe Platforma de Fizică de la Măgurele a justificat candidatura României ca participant la realizarea proiectului ELI – Extreme Light Infrastructure, în stadiu de progres avansat. Această facilitate ştiinţifică va permite abordarea unor cercetări de frontieră (termen folosit pentru realizări care depăşesc performanţele obişnuite) apropiind câteva domenii ale fizicii moderne precum laseri de mare putere şi optica, fizica relativistă a plasmei, fizica particulelor elementare, fizica nucleară, fizica presiunilor ultra înalte şi fizica neliniară. Fenomenele ştiinţifice excepţionale pe care cercetătorii le previzionează în aceste domenii au potenţial aplicativ în acceleratorii de particule, farmacologia nucleară, oncologie, imagistica de raze X şi raze gamma, precum şi prelucrarea deşeurilor radioactive.
Pe lângă ocazia de a asista la raportarea unor rezultate recente în multe domenii ale fizicii, aceste conferinţe sunt ocazii mult apreciate de tinerii cercetători care-şi pot prezenta calităţile şi capacităţile de integrare în grupuri de lucru de excelenţă coordonate de reputaţi specialişti.

DR. CLEMENTINA TIMUŞ