Independența Română – Independența prin cultură Revista INDEPENDENȚA ROMÂNĂ – INDEPENDENȚA PRIN CULTURĂ incearcă să renască plăcerea şi iubirea pentru cultura neamului românesc.
BARBU TODEA
Despre Barbu Todea acest “rege al bancurilor din Munții Apuseni”, s-ar putea povesti ”vrute și nevrute”. Dar preferăm a lăsa să se caracterizeze chiar el: “Am fost remarcat în mode deosebit la momente vesele, cu care am obținut în anul 1979, locul I pe județ și locul II pe țară, participând în acel an și la emisiunea televizată <>. De-a lungul timpului am regizat și prezentat programe artistice cu diferite ocazii. După o activitate cultural-artistică, de peste 50 de ni, m-am gândit că ar fi bine să pun totul într-o carte de bancuri și versuri compuse”. Așa a apărut “Bună dispoziție cu regele bancurilor din Munții Apuseni”.
Astă vară ne-am hotărât cu Gheorghe să mergem la mare. Luăm pe Maria și pe Sanfiruța șui și plecăm la mare.
După ce ne-am găsit cu greu unde să durnim sara, să mergem să mâncăm oarice. Ne spune unu că ieste un restaurant fain “Vrajba mării”. Mem noi acolo și ne punem la o masă. Vine unu la noi cu niște ștergare pistă mâini și ne pune câte-o carte dinainte. Atunci Gheorghe zâce:
-Oare ce-o fi cu cârțile astea? Da Măria mea, care-i tare ocoșă, ne spune că în ele ne scrie ce mâncare de tribă. Ne uităm noi pi-n ele da n-am putut deazleje mare lucru.
Atunci zâc io:
-Știți ce? Să mâncăm pește că doară de aia suntem la mare.
Ne aduce cela câte doi pești și dăm să mâncăm. Da când ne uităm noi încoace și-n colo, vedem că feltecare mânca cu furcuța-n mâna stângă și cu cuțitu în mâna driaptă. Mă, zâc io “Aicea așa o fi regulamentul”. Dăm să mâncăm și noi așa da ce să putem purtam furcuța cât pe la nas, cât pe la urechi, de gândeai că vrem să vorbim la telefon.
-No! Zâc io: Domnule dragă, adă-ne niște vin că de când știu io, din moși strămoși, băutura s-o fost băut tăt cu mâna driaptă.
Ne aduce cela o sticlă de vin, patru pahare, le umple cu vin și ne bagă în iele câte un paiuș de ovăz. Când ne uităm vedem că feștecare ținea paiușul cu un capăt în gură și celălalt în pahar.
-No, zâc io cătă Gheorghe: Hai să împărțim munca pe două sectoare, io să trag și tu să sufli.
Când s-o pus Gheorghe a sufla, s-o făcut în pahar la el niște bulbuci ca ouăle de gâscă.
-No, zâce Gheorghe știe ce? Io am să beau vinu aiesta, cum beau apa de la fântână. Pune paharul la gură și nu-l ia până nu bea tăt vinu. Apoi așa am făcut și io. Ne-o mai adus cela încă două sticle și tăt așa l-am băut.
După atâta vin și cum n-am prea putut mânca bine peștii, ne-o tăiat o foame de am fi mâncat și lemne.
-Domnule dragă! Adă-ne niște picioci cu carne, da așa cât pintru cinci cosași.
Ne aduce cela un blid mare de picioci cu carne și-l pune între noi cu piciocile către mine și cu carnea către Gheorghe.
-Știi ce? Zice el. Amu fește care mâncă din partea lui și dă mânce carne și io picioci. Da îi zâc io:
-Măi Gheorghe, tu știi că pământul se-nvârtește?
-Cum se-nvârtește?
-Uite așa! Și sucesc blidul cu carnea către mine și piciocile către iel.
-Mă! Zâce iel. Tu să nu fii mai ocoș ca alți și lași pământul așa cum l-o făcut Dumnezeu! Și sucește din nou blidul cu carnea către iel și cu piciocile către mine. Noroc cu Mărie și Sanfiruța că ne-or împăcat și-or zâs să nu ne mai spadim, că mâncă iele carnea și noi, piciocile.
Când o venit cela să ne facă sămândașu, o socotit un paiuș de-acela cu 10 lei. Da io i-am zâs:
-Domnule dragă, n-ai putea să nu ne mai pui la socoteală paiușele aiestea, că de-om fi sănătoși ți-om aduce la vară o sarcină de iele să ai ce roade tătă iarna și să baji și-ntr-un strujac.
NOSTALGIE
Mă gândesc cu nostalgie la toți anii ce-au trecut
Și regret că nu se poate să o iau de la-nceput.
Să mă-ntorc în anii-n care noi eram educatori,
Iar elevii erau harnici, educați și silitori.
Internet, calculatoare, xerox, fax-uri, câte toate,
Au invadat viața noastră, aș zice chiar peste noapte.
Și fără să ne dăm seama în curând vom deveni
Servitori fără scăpare a acestor jucării.
Elevii citesc lectură numai de pe internet
Și reguli de comportare le servesc de la pachet.
Din televizor și filme, din viața de zi cu zi,
Învață și ei sărmanii, să nu mai fie copii,
Ei nu se mai joacă-n curte, că cine se joacă-i prost,
Și nu mai citesc nici basme, nici lecturi, căci n-are rost.
Nu mai cântă nici din fluier, din tulnic sau clarinet,
Ci cântă numai manele găsite pe internet.
Dascălii, sărmane umbre, simțim că ne-am înecat,
Privind cum se prăbușește un sistem prea alterat.
Și azi fără rezultate, ne trudim spre a clădi
Ceva care se dărâmă, o școală fără copii.
Și copii fără de școală, cu părinții îmbătrâniți,
De necazuri și de lipsuri și de vremuri depășiți.
Asistăm pe scena țării la un spectacol grotesc
Și de-aceea în vechi vremuri să mă-ntorc eu îmi doresc.
Ținutul moțesc
Coboară îngerii adesea
Din ceruri ca să poposească
Pe-un vârf de deal, sau pe o stâncă,
Și Arieșul să-l privească.
Coboară în ținutul nostru
Cu munți înalți și flori pe plai,
Căci Dumnezeu, cu bunătate
Ne-a dăruit un colț de rai.
Stânci goale și mărețe urcă
Spre cerul care ni-i vecin,
Aicea noi trăim în pace
Aicea-i totu-i mai senin.
Și dealurile se îmbracă
Cu haina lor cea mai frumoasă
Și păsările cântă dulce
Simțindu-se la ele-acasă.
Și-n mijlocul naturii sfinte
Au construit meșteri artiști
Case frumoase și hoteluri,
Ca să-i primească pe turiști.
Nici unde-n țara noastră mare
Nu-i de frumos ca la Albac.
Veniți aici turiști cu toții,
Că noi vă așteptăm cu drag!
Citarea se poate face în limita a 300 de semne. Nici o instituţie sau persoană (site-uri, instituţii mass-media, firme de monitorizare) nu poate reproduce integral articolele purtătoare de Drepturi de Autor din cadrul IndependentaRomana.ro sau al revistei INDEPENDENȚA ROMÂNĂ – INDEPENDENȚA PRIN CULTURĂ fără acordul Fundaţiei literar-istorice "Stoika". Pentru mai multe detalii, va rugăm să ne trimiteţi un mail pe adresa info@independentaromana.ro